Locuitorii cartierului „La Capace” vor „ACTE şi LUMINĂ”!

Protest al romilor din Jilava

Autorităţile din comuna Jilava se confruntă, de mai bine de 10 ani, cu o situaţie care, până acum, s-a dovedit imposibil de rezolvat. Întâmplările care au generat această stare de fapt ar putea părea, la o primă vedere superficială, amuzante, dacă nu ar fi devenit, iată, după un deceniu, dramatice. Pentru că, un demers care s-a vrut benefic pentru comunitatea de romi din localitate s-a transformat, în timp, într-o criză socială gravă.

Marţi, 20 ianuarie 2015, orele 11.00. Fierbere mare, în faţa sediului primăriei din comuna Jilava. Mai mulţi jandarmi montează garduri de protecţie pe trotuarul de vizavi şi se pregătesc să-i întâmpine pe romii din cartierul denumit „La Capace”. Ei au anunţat că vor să protesteze, în primul rând, faţă de debranşarea locuinţelor lor de la reţeaua electrică, dar şi împotriva faptului că, din anul 2004, autorităţile nu au rezolvat problema titlurilor de proprietate asupra celor 190 de loturi de teren repartizate lor, în urmă cu 10 ani, de către autorităţile locale din acea vreme. Protestul este legal şi are toate aprobările necesare de la primărie.

Înapoi, în timp

Totul a început în anul de graţie 2004. La numeroasele solicitări ale romilor din Jilava, primarul de atunci a hotărât să încerce să rezolve situaţia locativă a acestora. Un moment binevenit, a socotit acesta. Doar se apropia campania electorală pentru alegerile locale… Aşadar, a purces la treabă. A dat ochii roată şi a chitit un teren de vreo 10 hectare, aflat în extravilanul comunei, numa’ bun pentru demersul său. Nu l-a interesat că din întreaga suprafaţă, o treime, adică vreo 26.000 de mp, era în proprietatea unor cetățeni ai comunei. Vorba aceea: unde merge mia, merge şi suta. Prin urmare, şi-a suflecat primarele nostru mânecile şi, fără să consulte comisia de fond funciar, a croit terenul în parcele de câte 200 de metri pătraţi şi s-a pus pe împărţit. Şi pentru că nu avea vreun criteriu, a organizat o tragere la sorţi. Aici apare şi latura pe cât de hilară, pe atât de stupefiantă a situaţiei. Ce s-a gândit primarele nostru? Cum le dau eu documente de proprietate? Şi i-a venit  o idee nemaivăzută, nemaiauzită! A inscripţionat pe nişte capace de borcan numărul fiecărui lot. I-au ieşit 190 de capace, pe care le-a înmânat solicitanţilor înscrişi pe o listă. Astfel a luat naştere denumirea noului cartier al romilor din Jilava. Genial, nu-i aşa?

Fericiţi, cu capacele în buzunar, romii proaspăt împroprietăriţi s-au apucat de treabă. Unii au început să-şi ridice locuinţe alţii şi-au vândut capacele, adică terenurile, pe te miri ce. Astfel că acum, doar o parte dintre beneficiarii năstruşnicei iniţiative a primarului se mai regăseşte pe lista iniţială… Cert este că, în locul cu pricina a răsărit o „mândreţe” de cartier. Vreo sute de case, mai mari sau mai mici, după putirinţa fiecăruia. Mai mult, primăria a amenajat oarece drumuri  şi a instalat o reţea electrică de iluminat public. Urmarea? Mai mult decât firească. Pentru că romii nu aveau actele necesare branşării legale la „electrică”, fiecare s-a legat care cum a putut. Enelu’ n-a vrut în ruptul capului să le livreze energie pe bază de capace… 

Alba-neagra cu ”Capace”

Estimp, primarele nostru a încercat să dea o spoială de legalitate demersului său. A înaintat Prefecturii Ilfov lista iniţială cu „căpăciţii” din Jilava, pentru ca acestora să le fie recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului dobândit în modul, mai mult decât original, descris mai sus. Iar Prefectura se conformează acestei cereri şi emite Hotărârea 1.159 din data de 18.11.2004. Ce grăieşte această Hotărâre? Spune ea că, “în temeiul art. 12 şi art. 51din legea 18/1991”, Comisia Judeţeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor hotărăşte ca 190 de poziţii de pe lista anexată se vor înscrie în anexa 2B, că acestă hotărâre se va trimite comisiei omoloage din comuna Jilava, în vederea punerii în aplicare şi înştiinţarea persoanelor interesate. Totodată, Comisia Judeţeană urma să înştiinţeze şi Cadastrul ilfovean să pună în aplicare Hotărârea în discuţie. Eu unul, n-am înţeles nimic din toată această decizie. Li s-a recunoscut, au ba, romilor dreptul la proprietate? Dacă da, de ce ei nu au acte?

Cert este că, în cei 10 ani care au urmat, autorităţile au jucat alba-neagra cu această situaţie. S-au făcut zeci de demersuri, din partea primăriei, și a reprezentanților comunității rome, ca locuitorii de „La Capace” să intre în legalitate, ca mai apoi să se poată branşa la utilităţi şi, în primul rând, la reţeaua de electricitate. La Prefectură, la Guvern, la ANRE, la Enel, la Ministerul Dezvoltării etc. Cred că singurul care nu a primit o petiţie a fost bunul Dumnezeu. Care s-a mulţumit, pesemne, doar cu rugăciunile năpăstuiţilor fără de vină de la „Capace”…  Totul a rămas, cum se spune, „ca-n tren”. Acum, mai mult de 500 de suflete îşi duc traiul în locul numit „La Capace”. Un trai lipsit de bucurii şi plin de amărăciune.

Soluţiile de circumstanţă, frecţie la picior de lemn

În privinţa branşării la reţeaua de energie electrică, romii de la „Capace” au fost ­”eroii” unei adevărate epopei. Timp de 10 ani, s-au dat „lupte” interminabile cu compania de electricitate.

Romii se branşau ilegal, Enelul venea să-i debranşeze. Edilii comunei au recurs, la presiunea comunităţii de romi şi a reprezentanţilor acestora, la soluţii temporare, de circumstanţă. Una dintre aceastea a fost cea prin care primăria a încheiat un contract cu furnizorul de electricitate prin care, printr-un contor pasant, livra curent romilor din cartier, urmând să recupereze de la aceştia contravaloarea energiei livrate. Numai că și această soluţie s-a dovedit și de această dată a fi un eşec. Nimeni nu a reușit să recupereze vreun ban de la romi. Urmarea? Primăria este acum bună de plată…

Înapoi, în prezent

Ziua de 16 ianuarie le-a pus capac romilor din, de-acum, celebrul cartier jilăvean. În dimineaţa acelei zile, reprezentanţii Enel, însoţiţi de mascați, au debranşat transformatorul prin care era livrată energia electrică în cartier, lăsându-i pe romi în beznă. Mai mult, au fost aplicate şi amenzi usturătoare. Ajunşi în pragul disperării, oamenii au hotărât să protesteze. În mod organizat. Pentru a dovedi prin demersul lor că sunt civilizaţi şi pentru a-şi apăra drepturile înscrise în Constituţie. În primul rând, dreptul la o viaţă decentă. O obligaţie pe care statul trebuie să şi-o asume, conform legii supreme.

Astfel, în faţa primăriei, s‑au strâns, în ziua de 20 ianuarie, câteva zeci de romi. Majoritatea femei. Au adus cu ele şi copiii. Unii în cărucioare, alţii în braţe, cei mai măricei, pe jos. Cale de 2 kilometri. Au venit pentru ca semenii lor să vadă că există. Şi pentru ca autorităţile să repare o greşeală pentru care locuitorii de la „Capace” nu poartă nicio vină. A venit să ceară două lucruri, atât de simple și necesare: acte şi lumină… „Ne-am săturat de promisiuni. De zece ani ne poartă cu zăhărelul. Suntem în secolul 21 şi nu putem beneficia de un lucru simplu. Energia electrică. Să fie clar. Noi nu vrem curent, de pomană. Vrem să plătim. Aşa cum plătim la cablu, sau la gunoi. Vrem să ne achităm taxele şi impozitele care se cuvin. Vrem să fim cetăţeni cu drepturi depline ai acestei comunităţi şi să ne respectăm obligaţiile faţă de societate. Nu cerem de pomană.

Cerem să se rezolve o situaţie pentru care nu suntem deloc vinovaţi!”, spune Lucian Didei, unul dintre organizatorii protestului.  „Dacă nu avem acte pă case şi teren, nu putem face nimic. Nici măcar buletin. Avem şi copii sau tineri fără certificate de naştere sau buletin. Când chemăm Salvarea, nu ştie unde să vină”, intervine şi Sorin Niculae.

 „Au venit cu mascaţii, să ne ia transformatorul de pe câmp. E iarnă, puteau să ne mai lase 2-3 luni. Avem copii la şcoală. Îşi fac lecţiile acum la lumânare. Sunt bătrâni şi copii bolnavi, care au nevoie de oxigen sau aerosoli. Cu ce să mai funcţioneze aparatele ălea?”, se plânge Ionel Marin, colegul său. Nemulţumiri ce dau în clocot.

Ce spune primăria

După ce că în ultimul deceniu autoritățile aruncă găina una în curtea celeilalte, de doi ani şi jumătate, la Jilava nu poţi fi sigur cine este primar interimar în funcţie. Pentru că ei sunt schimbaţi de pe o zi pe alta, mai abitir ca ciorapii. Azi este Ilie Ionescu, mâine Sfia Pantelie, poimâine, din nou Ilie Ionescu. Acesta din urmă era în funcţie în ziua protestului. El s-a adresat protestatarilor astfel: „La noi, la Jilava, nu s-a interesat nimeni de soarta dumneavoastră, nici de soarta primăriei. Acest dosar (cu demersurile întreprinse de Ilie Ionescu, în problemă – n.r.), este munca mea. Dar, m-au dat jos! Pe cei care au venit în urma mea nu i-a interesat această problemă! Am făcut nenumărate demersuri la Enel. În 2013, trebuia să vă băgăm lumină, în baza acestor dosare. Atunci se putea! Dar, s-a schimbat procedura. Înainte, construcţiile fără autorizaţie se declarau la primărie, se făcea un rol, se plăteau taxe şi impozite şi-ţi băga curent. Acum, Enel-ul cere titlu de proprietate, act de construcţie, autorizaţii ş.a.m.d. S-au îngreunat procedurile. Această situaţie nu depinde de mine. Eu vă voi ajuta necondiţionat cu tot ce-mi stă în putinţă. Dacă aş fi fost lăsat în pace, acum aţi fi avut tot ce trebuia! Mai mult, acum comisia de fond funciar nu mai funcţionează, pentru că se face inventarierea terenurilor, conform Legii 165. Suntem blocaţi! Deocamdată, nu pot să vă promit nimic. Suntem neputincioşi în faţa legii…” 

Oameni în beznă şi sărăcie

La ora 13.00, protestul s-a terminat. Pâlcuri – pâlcuri, oamenii se întorc în locul pe care ei îl numesc acasă. O „acasă” care, legal, nu există. Unde îi aşteaptă nişte condiţii de civilizaţie nedemne de veacul în care trăiesc. Îi urmăm. Vrem să vedem cu ochii noştri cum îşi duc traiul romii de la „Capace”. Pe drum, ne întâlnim cu doi puşti. Se întorc de la şcoală. Pe unul îl cheamă Andrei Lazăr, pe celălalt Andrei Ivan. Ochii lor sclipesc de inteligenţă. Andrei Ivan îmi spune că a luat un zece la şcoală. De altfel este premiant I. Îl întreb cum îşi face temele. Răspunde cu candoare: „La lumânare!” I se pare deja ceva firesc. S-a obiş­nuit. Tatăl său ne iese în întâmpinare. „Ai carnetul de note la tine? Să vadă domnul că eşti premiant!”, spune Ivan senior. În glasul lui se distinge o undă de mândrie. O vecină intervine. „Suntem mai rău decât câinii. N-avem apă cu ce să ne spălăm copiii, n-avem curent. Stăm să ne-mpuţim! Vai de morţii noştri!”, spune ea necăjită.

Marian Nicolae ţine morţiş să mergem la el acasă, pe strada Prelungirea Ungureni nr.10. Vrea să-i cunoaştem pe copiii care locuiesc acolo. Ionel, Bebe, Leo, Florin, Mihaela, Magdin, Georgiana şi Maria. Patru dintre ei au astm şi au nevoie de inhalaţii cu aerosoli, produşi cu un aparat special, care funcţionează cu curent electric. Din 16 ianuarie, energia electrică a fost sistată. Vieţile lui Florin şi Ionel, ale Mihaelei şi Mariei sunt acum doar la mila Domnului…