Maidanezii şi apa freatică

Pe primarul comunei Cornetu, săptămâna ce a trecut, nu l-am găsit la primărie. Era plecat pe teren, din cauza unei probleme care dă mari bătăi de cap autorităţilor şi cetăţenilor. L-am găsit, însă, pe viceprimarul Ion Stanciu. Aşa am aflat unde se afla primarul, dar şi despre o altă problemă cu care se confruntă locuitorii comunei şi edilii localităţii.

Atunci când am ajuns la Primăria Cornetu, în biroul viceprimarului se afla o doamnă. Vicele Ion Stanciu s-a arătat bucuros că ne vede. Ne-a invitat în încăpere şi ne-a prezentat interlocutoarei sale, Jenica Iancu, care locuieşte la nr. 30 de pe strada Şcolii, din satul Buda. Astfel am avut prilejul să aflăm despre una din problemele cu care se confruntă autorităţile locale din comună. Mai exact, este vorba de câinii fără stăpân. Maidanezii, aşa cum au fost ei botezaţi, cu un umor amar.

Iubitorii de animale vs. cetăţenii agresaţi de maidanezi

Aşadar, doamna din biroul viceprimarului venise la primărie în urma unei reclamaţii. O reclamaţie din data de 19 ianua­rie 2015, în care un grup de cetăţeni de pe strada Şcolii, din satul Buda, arăta că doamna din biroul primarului hrăneşte un grup de câini fără stăpân, de pe strada respectivă. Mai mult, amenajase un adăpost improvizat în faţa porţii locuinţei dumneaei. Ba chiar că doamna cu pricina adăposteşte în curte alţi 8 maidanezi. În concluzie, cetăţenii erau nemulţumiţi că haita de pe stradă, „păstorită” de vecina lor, îi latră şi încercă să îi atace. Pe ei, dar mai ales pe copiii lor. Ei cereau primăriei rezolvarea acestei situaţii. În urma acestei petiţii, Jenica Iancu venise la primărie în căutarea unei soluţii, prin care câinii protejaţi de dumneaei să poată rămâne în îngrijirea sa.

Jenica Iancu vrea să amenajeze un adăpost ad-hoc

„În urma acestei reclamaţii, am fost în zonă şi am văzut un adăpost improvizat, din baloţi de paie şi folie de plastic. Eu, ca reprezentant al primărie trebuie să le dau acestor oameni un răspuns, înţelegeţi dvs.? Bine că nu s-a întâmplat o nenorocire! Cum a fost acum 15-16 ani când un cetăţean a fost găsit mâncat de câini”, spune Ion Stanciu. „Asta se întâmplă când nu mănâncă. Eu p-ăştia patru de pe stradă îi hrănesc de două ori pe zi. Am avut cuşti, înainte. Dar, tot în urma unor reclamaţii le-am luat de acolo, iar pe cei 7 câini care se adăposteau acolo i-am dus la ţară”, intervine Jenica Iancu. „Mai am acasă încă opt. Câinii pe care eu îi hrănesc, despre care vecinii spun că îi atacă, provin, mai mult ca sigur, dintr-un adăpost, pentru că au crotalii. Erau plini de râie. Unul avea înfiptă în gât sârma de la laţul hingherilor. Nici apă nu putea să bea. Abia am putut să-l scap de sârma aia. Poţi să rămâi indiferent, când vezi aşa ceva?”, continuă Jenica Iancu. Ea spune că a venit să discute cu viceprimarul, pentru a găsi o soluţie. Cere un termen de graţie, pentru a plasa undeva acei câini. „Eu am titlul de luptător cu merite deosebite la Revoluţia din 1989, dar nu am luat un metru de teren! Având acest drept, prin lege, m-am gândit să cer, acolo, un 500 de mp, undeva, să le fac un adăpost acestor câini şi să preiau un ONG care nu funcţionează, pentru a obţine avizele necesare. Şi-i băgăm acolo, că nu trebuie să le facem saloane!”, spune doamna Iancu.

Soluţii nerealiste

În urma discuţiilor s-a ajuns la unele soluţii care, la o cercetare mai atentă, par neviabile. Astfel, Jenica Iancu urmează de depună o cerere pentru alocarea unui teren, către consiliul local şi să colaboreze cu o firmă de specialitate împreună cu care să încerce să rezolve situaţia apărută. Firma în cauză, care deţine un adăpost, urmează, la rândul său să semneze un contract pentru gestionarea câinilor fără stăpân din Cornetu. Dar, de ce spunem că soluţiile par a fi nerealiste? În primul rând, pentru că legea prevede că pentru înfiinţarea unui adăpost este necesară o suprafaţă de teren de minimum 10.000 mp. Dacă mai punem la socoteală şi normele şi avizele necesare, precum şi faptul că, în prezent, comisiile de fond funciar sunt suspendate, în virtutea Legii 165, este cât se poate de limpede că intenţiile Jenicăi Iancu sunt, din păcate, imposibil de realizat, în aceste condiţii.

500 de câini zburdă liberi, pe străzile din Cornetu

Prin urmare, autorităţile locale vor trebui să ia toate măsurile legale, prin intermediul firmei despre care aminteam, pentru prinderea şi ducerea câinilor din Buda care le creează disconfort cetăţenilor de aici, la adăpost. Mai ales că, din estimările făcute de primărie, pe străzile din comună trăiesc cel puţin 500 de maidanezi. Aşa cum mărturisea viceprimarul, „Legea 258 ne obligă să luăm măsuri!” Numărul atât de mare de câini fără stăpân are şi o explicaţie, oferită de Ion Stanciu. Acesta spune că s‑au primit sesizări, conform cărora, pe teritoriul comunei, sunt aduşi de prin alte părţi şi eliberaţi aici foarte mulţi ­câini. Astfel că, în ciuda eforturilor primăriei, eforturi care presupun cheltuieli deloc neglijabile, maidanezii continuă să prolifereze, în Cornetu. „În aceste condiţii, câinii vagabonzi nu vor dispărea niciodată din comuna noastră, iar noi vom arunca bani pe apa Sâmbetei!”, afirmă viceprimarul.

Apa freatică inundă subsolurile locuinţelor

Apropo de apă, viceprimarul Ion Stanciu ne-a vorbit de un fenomen care a apărut în urmă cu câteva săptămâni. El se datorează, cel mai probabil, precipitaţiilor abundente de la finalul anului trecut. La acestea se adaugă şi faptul că autorităţile au descoperit că principalul canal în care se deversează apele pluviale a fost obturat. Canalul se află pe teritoriul oraşului Bragadiru şi nu se ştie în ce împrejurări a fost astupat pe o distanţă de peste 300 de metri. Pe scurt, apele freatice ­inundă subsolurile locuinţelor. Nivelul apei a ajuns, în unele subsoluri, până la 93 de centimetri. A fost sesizată, pe data de 22 ianuarie, Administraţia Naţională Apele Române, care, deocamdată, nu a oferit niciun răspuns.

Pe strada Gladiolelor, locuitorii au piscine. În beciuri

Plecăm de la primărie, să vedem cu ochii noştri care este situaţia. Pe strada Bujorului, din curtea unei vile, şerpuiau către un canal, două furtunuri, din care susura, vesel, un şuvoi de apă. Suntem pe strada Gladiolelor, la numărul 15. Urmăm unduirile celor doi şerpi din cauciuc şi ajungem în curte, la o motopompă. Aici îl întâlnim şi pe proprietarul celor două „reptile” cauciucate. Cristi Păun, se recomandă. „De fiecare dată când plouă mai abundent, se ridică pânza freatică. Asta, de peste 20 de ani, de când locuim aici. Nici nu pot deseca subsolul, că apa revine”, spune Cristi Păun. Îmi arată nivelul apei din fântână. Până la luciu, dacă sunt 70 de centimetri. „Ăsta este nivelul şi din subsol. Scot apa doar când am ceva de luat din pivniţă. În zece minute scade, iau ce-mi trebuie, apoi, apa năvăleşte, din nou. Slavă Domnului, nu este ceva permanent. Într-o săptămână, dacă e soare, se usucă. În 2005 a fost cel mai rău. Apa din subsol ne venea până la gât!”, povesteşte Cristi, uşor resemnat, semn că pentru el fenomenul a devenit ceva obişnuit.