Falimentul personal ar putea aduce în instanţe până la 25.000 de noi procese şi nu milioane de dosare, cum s-a vehiculat, apreciază experţii în insolvenţă şi executorii, pornind de la cazurile de executări silite şi experienţa din alte state, dar şi în acest caz va fi nevoie de fonduri bugetare.
Estimările profesioniştilor în insolvenţă şi ale executorilor au la bază numărul relativ mic de executări silite având ca obiect garanţii imobiliare deţinute de persoane fizice, care însumează puţin peste 50.000 de dosare, din care mai mult de jumătate au intrat în proceduri de eşalonare a plăţilor. Totalul executărilor silite se ridică, în prezent, la 850.000 de cazuri. „Nu cred în povestea milionului de dosare care ar apărea în România, mai ales că există şi dezavantaje când intri într-o astfel de procedură (…) Insolvenţa persoanelor fizice este o lege pe care, în afară de persoanele fizice şi de cei care îi reprezintă, ANPC şi asociaţiile de consumatori, este o lege pe care nu o vrea nimeni, numai că altfel nu se poate. Trebuie să înţelegeţi că a venit sorocul. Esistă acordul BNR şi al instituţiilor internaţionale, care au blocat acest proiect de lege până acum. Primul proiect a fost depus în 2009. Au trecut vreo 5-6 ani”, susține Arin Stănescu, preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR). El arată că puţin peste un milion de dosare de insolvenţă personală se regăsesc în SUA, unde legea este mult mai bună decât reglementările de la nivel european şi unde 350 de judecători cu puteri federale gestionează aceste cauze.
Președintele Asociației Române a Băncilor (ARB), Radu Grațian Ghețea, este, de asemenea, de părere că legea insolvenței persoanelor fizice a devenit o necesitate, în urma schimbărilor petrecute în România, în ultimii ani, dar este important ca actul normativ să fie aplicabil și accesibil debitorilor de bună credință și să impună restricții împotriva actelor frauduloase întâlnite frecvent în cazul insolvenței persoanelor juridice.
„Acum câțiva ani, ARB își exprima un punct de vedere foarte categoric și strict: nu credem că legea insolvenței persoanelor fizice ar trebui implementată în România. (…) Între timp, poziția noastră s-a nuanțat, datorită schimbărilor profunde care au avut loc în mediul economic, financiar, social și politic din România. În acest moment, considerăm că Legea insolvenței persoanelor fizice este o necesitate, dar este nevoie ca textul final să cuprindă o serie întreagă de lucruri pe care comunitatea bancară și alte instituții implicate, dar și reprezentanții consumatorilor, să le agreeze”, declară Ghețea. Dar, explică el, legislația trebuie să răspundă și întrebării legate de plafonul de datorie pentru care se aplică.
„Întrebarea este: această insolvență se aplică fără niciun fel de plafoane, indiferent de sumă? Cineva cu credit pentru casă sau de nevoi personale este tratat la fel ca o persoană care a construit un mic bloc cu 10 apartamente? (…) Trebuie să găsim o modalitate să selectăm prin lege cazurile care merită să fie sub incidența acestei legi”, mai spune Ghețea.
