,,Și i-a dus afară până spre Betania și ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat. Și pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și S-a înălțat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Și erau în toată vremea în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin!’’ (Sf. Ev.Luca 49-53)
Joi, pe 21 mai, la 40 de zile de la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, întreaga ortodoxie prăznuiește Înălțarea Sa la Cer, ca o minune sau o biruință a lucrării pământești pe care a încheiat-o pentru noi și pentru a noastră mântuire, arătând în chip deplin dumnezeirea, puterea și mărirea Sa pe care a avut-o dintru început la Tatăl. Sf. Ioan Gură-de-Aur o numește “ziua cea mare, cea cinstită și cea luminoasă a Celui Răstignit’’.
Începutul mântuirii subiective a fiecărui credincios
Înălțarea Domnului la Cer este una din cele patru acte ale lucrării de mântuire a neamului omenesc hotărâte de Dumnezeu, din veșnicie. Alături de Întruparea, Răstignirea cu moartea pe cruce și Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, Înălțarea la Cer reprezintă, pe de-o parte, finalizarea mântuirii obiective a întregii umanități, realizate în persoana Domnului nostru Iisus Hristos. Pe de altă parte, Înălțarea reprezintă începutul mântuirii subiective în persoana fiecărui credincios, prin lucrarea Bisericii înființate în chip văzut la Pogorârea Duhului Sfânt, al cărui cap este Hristos cel Înviat și Înălțat la cer.
Hristos ne așează sub revărsarea harului dumnezeiesc
În acest sens, Iisus Hristos se adresează apostolilor spunându-le: ”iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine”. (Evanghelia Sf. Ioan, capitolul 15, versetul 26), înțelegând astfel că Hristos se Înalță la cer prin puterea Sa dumnezeiască, pentru a-L trimite pe Duhul Sfânt, poruncindu-le apostolilor să rămână în cetate pentru a fi ”îmbrăcați cu putere de sus” (Evanghelia Sf. Luca cap 24, versetul 49). Prin Înălțare, Mântuitorul lumii ne scoate de sub apăsarea păcatului și ne așează sub revărsarea harului dumnezeiesc, care face să rodească în sufletele noastre roada duhului: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția” (Epistola către Galateni, capitolul 5, versetul 22-23), făcându-se astfel ancoră a întregii umanități către Împărăția Sa.
Sărbătoarea este legată și de a doua venire a Mântuitorului
Sărbătoarea are legătură și cu cea de a doua venire a lui Hristos, la sfârșitul acestei lumi, ca Drept Judecător. Lucru pe care întreaga biserică îl mărturisește în Simbolul de Credință, la fiecare Liturghie: ”Și S-a înălțat la Cer, și șade de-a dreapta Tatălui, și iarăși va să vină cu slavă să judece vii și morții, a cărui Împărăție nu va avea sfârșit” (Art. 6 și 7 din Crez). Așa cum ne adeverește Sf. Ev. Luca în cea de-a doua lucrare a sa, Faptele Apostolilor: ”Bărbați galileieni, de ce stați privind la cer? Acest Iisus care S-a înălțat de la voi la Cer, astfel va și veni, precum L-ați văzut mergând la Cer”. (Faptele Apostolilor, capitolul 1, versetul 11).
Bisericile comemorează și eroii neamului
Prin Decretul-lege nr. 1693/4 mai 1920, s-a stabilit ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită, în fiecare an, cu prilejul zilei Înălțării Domnului, iar România a devenit prima țară care îi comemorează în aceeași zi pe eroii străini și pe cei români. În toate Bisericile Ortodoxe din cuprinsul Patriarhiei Române, de sărbătoarea Înălțării Domnului se săvârșesc rugăciuni la Sfânta și dumnezeiasca Liturghie, dar și la monumentele ridicate în cinstea acestor eroi veșnici ai neamului românesc.
Pr. Anghel Alexandru, paroh la parohia Sf. M. Mc. Dimitrie – Canela, Protoieria Ilfov Nord, comuna Moara Vlăsiei
