Erau vreo 2.500-3.000 de persoane adunate, în după amiaza zilei de  1 Iunie, în spaţiul minunat pe care îl oferă terenul dintre biserica nouă, primăria cea nouă şi primăria veche. ­Mici, în braţele părinţilor, mai mari în grupuri de fete şi băieţi şi adulţii, care pe scaune amplasate regal la umbra copacilor, care pe la mese, puse idilic sub pomii îngrijiţi ai locului sau în corturi, populaţia din Grădiştea petrecea la al treilea festival organizat de ziua comunei lor, de Rusalii. Doar că, petrecerea nu era aşa cum ne închipuim, cu chiote şi ţipete, cu stridenţe de tot felul. Nu. Oamenii, adunaţi grupuri-grupuri, sărbătoreau în tihnă, cu familiile și prietenii, cu râsete şi voie bună, într-o pace veselă, de parcă cineva le spusese înainte de a pleca de acasă: „Să fiţi cuminţi!”.  Doar că ei nu erau cuminţi, ci foarte respectuoşi faţă de propria sărbătoare şi faţă de munca unei echipe constituite împreună cu primarul Mihail Toma. Şi atât de respectuoşi, încât maiorul Tiberiu Ispas, de la Jandarmeria Ilfov, alături de jandarmii din mica unitate de intervenţie, obligatorie la astfel de evenimente, nu aveau decât să stea regulamentar în dispozitiv şi să zâmbească la vederea atâtor oameni buni.

Masa şi dansul…

…obligatorii la astfel de sărbători au fost asigurate de două echipe de profesionişti: cea a lui Mircea Măcelarul, pentru partea culinară, de excepţie, aşa cum deja s-a dus faima. A doua echipă, responsabilă cu antrenul a fost aceea a lui Florin Petrescu, alias Axinte, care i-a adus pe scenă pe Alina Eremia, Aurel Moga, Dan Cernăvodeanu, Sofia Teodorescu, Deep Central, Mioara Velicu, Constantin Enceanu, formaţia Cristal, din Slobozia şi, înaintea focului de artificii, pe Andreea Bănică. Adică, muzică pentru toate gusturile şi vârstele, perfectă pentru dansurile care nu au întârziat să acompanieze fiecare prestaţie scenică.

Diplome pentru 50 de ani de căsătorie

În alertă, ca orice gazdă, primarul Mihail Toma se rupe puţin de lume, ajutându‑mă să aflu ce este în sufletul domniei sale, în această zi. „Sunt bucuros că am reuşit şi în acest an să punem totul la punct, pentru ca locuitorii din Grădiştea  să primească o petrecere reuşită şi, de ce nu?, meritată. Apoi, este emoţionant momentul oferirii diplomelor pentru acei locuitori ai comunei care au petrecut împreună 50 de ani şi peste. În rest, să fim sănătoşi!”. Am petrecut câteva ore de poveste în veselia comunei Grădiştea, care m-a dus cu gândul la Nicolae Iorga şi ale lui spuse: „Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie un gram de iubire ca s-o înţelegi”.