Primul sfârşit de săptămână al lunii septembrie aduce în oraşul Otopeni „Festivalul folcloric de Artă şi Tradiţie Populară”, ajuns, anul acesta, la ediţia cu numărul XIV. Trei zile – 4, 5 şi 6 septembrie – în care meşteşugarii şi artiştii invitaţi au ocazia să‑şi dovedească excelenţa. De altfel, dacă nu ar fi valoroşi, niciunul dintre invitaţi nu s-ar regăsi în piaţa primăriei. Iar acest lucru scoate festivalul de la Otopeni tot mai în faţă, cât mai în faţă. Pe merit!
Parcul copiilor
Ca în fiecare an, Parcul Central a fost cedat copiilor din Otopeni care au vrut să înveţe să confecţioneze măşti tradiţionale româneşti, ikebana cu flori de câmp, rustic graffiti sau tablouri de plastilină. În fiecare zi, în intervalul orar 11-19, zeci de copii s-au bucurat că învaţă altceva, în timp ce părinţii lor ascultau concertele, de la câţiva metri. Apoi,copii mai mari, elevi ai liceului „Ioan Petruş” s‑au aşezat pe una dintre aleilor parcului pentru a vinde obiecte de înfrumuseţare făcute cu mânuţele lor. Amabili şi cu explicaţiile la ei, elevii de la „Ioan Petruş” învăţau, de fapt, să vorbească cu oamenii.
Meşteşugari din toată ţara
O parte a Pieţei Primăriei a fost, ca de obicei, animată cu standurile meşteşugarilor sosiţi anul acesta de la Horezu, din Prahova şi Maramureş, de la Videle Teleormanului sau Măcinul Dobrogei. Erau de toate, după pofta inimii: şi de-ale gurii, şi de-ale casei, din lemn sau pânză topită, din piele, podoabe. Alături de cei din ţară, le-am reîntâlnit pe câteva doamne din Otopeni, pricepute în a învârti acul, croşeta sau andrelele, cu ajutorul cărora banale fire deveniseră frumoase obiecte de îmbrăcăminte pentru cei foarte mici şi pentru adulţi.
Muzică 100% live
Deşi pare greu de crezut, după cum deja am constatat povestind în stânga şi-n dreapta, tot ce înseamnă muzică la festivalul de la Otopeni este 100% live. Condiţia pentru participare este aceasta şi pe acei interpreţi care nu mai sunt în stare să cânte în faţa publicului fără susţinerea cd-ului, nu prea i-am văzut la Otopeni. Semnalul de bun venit adresat muzicii populare româneşti a fost dat, vineri, 4 septembrie, de o paradă a costumelor populare, o noutate a acestei ediţii, alături de prezenţa Ansamblului „Joc”, din Chişinău, care are deja 70 de ani de la apariţie şi al cărui coregraf Vladimir Curbet, a împlinit 85 de ani. Tot la capitolul noutăţi, am consemnat evoluţia orchestrei de copii „Mezzo Forte Soul Music”, din Otopeni, dirijată de Marian Alexandru. Recitalurile din cele trei seri de festival au fost pe placul fiecărui spectator care şi-a regăsit originile sau şi-a adus aminte de locuri frumoase de vacanţă ascultându-i pe: Ionuţ Sidău, Laura Lavric, Niculina Stoican, Constantin Enceanu, Petrică Mâţu Stoian, Maria Stroia, Gheorghe Turda, Floarea Calotă, Cristian Pomohaci, Ionuţ şi Doinţa Dolănescu, Maria Ciobanu, Steluţa Mărunţelu, Tiberiu Ceia, Cristina Gheorghiu, Maria Dragomiroiu şi Aurel Tămaş care, alături de „Landaşii de la Cluj”, au încheiat festivalul pe la ora unu a nopţii de duminică spre luni.
Expoziţie de costume
Holul Centrului Cultural „Ion Manu” a fost, în acelaşi timp, înfrumuseţat de prezenţa unei expoziţii de costume populare ale interpretei Maria Stroia. De altfel, prin bunăvoinţa interpretei, gazda evenimentului, actriţa Manuela Hărăbor a purtat trei costume populare din colecţia „Maria Stroia”, unul vechi de peste 150 de ani, din Sarmisegetuza, apoi altul din zona Orăştiei, pentru ca în a treia seară, Mărginimea Sibiului şi interpreta Lucreţia Ciobanu să fie prezente prin costumul popular specific. „Sunt o păstrătoare înfocată a tradiţiilor şi am adus aici doar 24 de costume din bogata colecţie. Cel mai vechi costum pe care spectatorii l‑au putut admira este unul din anul 1805, cusut de o măicuţă de la o mânăstire”, spune Maria Stroia. De altfel, ca dovadă a bunei înţelegeri din cele trei zile de festival, Maria Stroia şi Manuela Hărăbor au interpretat în duet o piesă din folclorul Ardealului.
Dincolo de scenă…
…există o echipă care, cu toată experienţa atâtor ediţii, stă pe baricade gata să golească scena, să aducă apă, să îndrume artiștii și să asigure o calitate excepţională a sunetului și a luminilor. Un festival mai mult de trăit și simţit decât de descris, un festival de învăţat, un balsam pentru sufletele obosite și mințile invadate de plastic și șușanele.
