Emoția este prima stare care te străbate când asiști la întâlnirea dintre un copil și, Moș Crăciun. N-ai cum să fii de piatră și automat, bucuria copilului, oricine ar fi el, devine bucuria ta. S-a întâmplat la Mogoșoaia, în ziua de 16 decembrie, când Moșul, primarul Paul Precup și colegii din primărie au mers din clasă în clasă să-i vadă pe copii și să le lase daruri.
Foto: Andrei Dumitru
De la mici la mai mari
Vizita Moșului și a alaiului său de spiriduși a început la grădinița Școlii gimnaziale unde, atât la grupa mare cât și la grupa mijlocie, glasurile cristaline ale copiilor dădeau binețe și spuneau câteva versuri Moșului simpatic ce intra pe ușă. Ambele educatoare, Elena Giurgiuveanu și Cristiana Posnaeș, au încercat să-i țină în frâu pe copiii atât de dornici să-l pupe sau să-l atingă pe Moș. Pe primar îl știau mai bine, căci e prietenul lor.
„Moșul e adevărat!!!”
În ritm de Florile dalbe sau Domn, Domn să înălțăm, vizita Moșului și a spiridușilor s-a mutat la școală, începând cu micuții de la clasa pregătitoare. Uimire, bucurie și câte două pungi cu dulciuri lăsate pentru fiecare copil. Adică, 1000 de pungi pregătite cu drag și cu suflet. Și nu mică ne-a fost uimirea când, la un moment, din clasa situată lângă cancelaria din clădirea veche s-a auzit un strigăt: „E adevărat! Moșul e adevărat!”. Unul dintre copii se dusese la Moș și l-a tras de barbă, convins fiind că e falsă. Doar că…nu. Moș Crăciun există. Moș Crăciun este adevărat!
Darul de la Centrul de plasament Mogoșoaia
În apropierea benzinăriei de pe malul lacului Mogoșoaia, într-o clădire construită prin grija statului norvegian, Fundația Lions are grijă de 17 copii instituționalizați și alți 12-14 care vin în centrul de zi. Inaugurată în 1999 de însuși Regele Harald al Norvegiei, clădirea cu spații de clasă și de dormit era gătită de sărbătoare și Andreea, Antonio, Alin, Ana sau Gabi fremătau alături de ceilalți prieteni din Centru, în așteptarea Moșului. Directorul Fundației, Mihai Bibicu, ne-a spus că micuții se pregăteau pentru serbarea de seară și, astfel, Moșul ajunsese în momentul perfect pentru testarea învățării colindelor. Asaltat de copii, primarul Paul Precup se afundase pe o canapea cu copiii călare pe el, semn că nu erau la prima întâlnire. Și a început și programul de colinde, pe care l‑au susținut, rând pe rând, atât cei mici, cât și cei mari. Și, surpriză! Colindele au fost în limba română dar și în italiană. Și, iată, la sfârșitul scurtei vizite făcute acolo, cu promisiunea de a reveni, copiii ne oferă și ei nouă darurile lor: o felicitare și niște clopoței făcuți din coji de ouă și, de neprețuit, o îmbrățișare. Adică, ei, copiii din Centrul de plasament, s-au prins singuri de gâtul fiecăruia și ne-au pupat și mângâiat. Dacă asta nu e iubire, nimic nu mai e!
