Pentru localnicii din Gruiu care încă mai poartă credința în suflet, seara de miercuri, 22 februarie, a fost una cu adevărat specială. Pe lângă rugăciunile rostite în biserica din Siliștea Snagovului care le-au adus liniștea sufletească, au „parcurs traseul” istoric al Bisericii și al poporului român, din vremea asupririi comuniste.
Câteva ore bune, credincioșii au făcut o incursiune în istoria Bisericii și a creștinismului, în perioada comunismului. Însetați de cunoaștere, au asistat cu toții la desfășurarea lucrărilor Cercului Pastoral Snagov al Protoieriei Ilfov Nord, susținute de cei aproximativ 20 de preoți din localitățile Gruiu/Snagov. Preoți și credincioși, deopotrivă, au adus împreună un omagiu Părintelui Justinian Marina și celor ce au salvat Biserica Ortodoxă Română în perioada prigonei creștine declanșate de comuniști.
Părintele Daniel Avram, parohul Bisericii Siliștea Snagovului: „Poetul Traian Dorz, unul dintre cei mai mari mărturisitori ai creștinismului”
„După cum bine știm, Biserica Ortodoxă Română a rânduit ca acest an să fie Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești. Totodată, s-a stabilit ca acesta să fie Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, în Patriarhia Română. Tema noastră de astăzi este „Mărturisitorii credinței din temnițele comuniste și comemorarea Părintelui Patriarh Justinian Marina. Se marchează în fiecare parohie și la toate cercurile pastorale. Vor vorbi doi preoți. Părintele Gabriel Darie de la parohia noastră va vorbi despre părintele Bartolomeu Anania, un apropiat al Preafericitului Patriarh Justinian Marina și părintele Mihai Dobrin de la Parohia Pisc, care va aduce în atenția celor prezenți frânturi din viața duhovnicească și din realizările Patriarhului Justinian. Apoi urmez eu, cu discursul despre poetul Traian Dorz, care, prin vocea sa unică, prin profunzimea trăirii religioase, a fost un mare apărător al creștinismului și un model pentru noi toți. După această seară duhovnicească, toată lumea trebuie să rămână cu mărturia pe care au dat-o creștinii dinaintea noastră, din perioada comunistă. Și, bineînțeles, trebuie să-nvățăm cu toții, cum să ne pregătim sufletele pentru mărturisirea lui Hristos, mai ales în aceste vremuri tulburi. Cel mai puternic îndemn este să-l cunoaștem pe Hristos, pentru că numai cunoașterea Lui ne dă puterea să-L mărturisim, mai ales acum, când trăim o idolatrie sub altă formă. Hristos ne dă forța de a nu ne duce spre alte forme de credință”, ne-a spus părintele Daniel Avram, parohul Bisericii Siliștea Snagovului, gazda evenimentului. Adâncind nevoia de sporire în credință și puterea ei miraculoasă, părintele Avram a încheiat, apoteotic, cu un motto al marelui mărturisitor al creștinismului, Traian Dorz: „Acestea cer un unic rost/ Dar om… nici om n-ai fost?”.
Părintele Gabriel Darie, de la Parohia Siliștea Snagovului: „Mitropolitul Bartolomeu: În închisoare, oamenii se salvau prin credinţӑ şi cultură”
„Mitropolitul Bartolomeu vorbea foarte rar despre perioada cât a stat în detenţie, el însuşi mărturisind faptul că în primul rând «a fost o perioadӑ îndelungată şi grea suferinţă”, şi în al doilea rând, „am pus aceast suferinţă la picioarele lui Dumnezeu şi am zis să fie răscumparare pentru păcatele mele. Mӑ feresc ca oamenii să vadă în mine un erou. Nu am fost şi nu voi fi un erou. Dar acolo, în temniţă, te vezi părăsit, te vezi izolat, umilit, neputincios, chiar foarte neputincios, mai ales în clipa în care deţinutul trece prin torturile fizice la capătul cărora trebuia să dai semnătură prin care erai condamnat şi atunci justiţia îţi putea da orice sentinţă. Atunci este sentimentul total de neputinţӑ pentru că şi rezistenţa fizică a omului are un capăt. Ṣi atunci, ce-ţi mai rămâne? Nu-ţi mai rămâne decât credinţa şi rugăciunea! Acestea sunt singurul izvor de putere, puterea de a merge mai departe. Acolo, în temniţă, deţinutul nu se ruga la Dumnezeu să îi ţină trupul sănătos, ci sufletul său, să poată creşte duhovniceşte. De aceea şi administraţia se înverşuna să împiedice pe cât este cu putinţӑ această ultimă rezistenţă a deţinutului. Să ştiţi că dacă comunismul ateu a încercat o armă ca să distrugă omul, nu a fost asupra distrugerii lui fizice ci, în primul rând, pentru distrugerea lui morală. De aici şi lupta împotriva religiei şi culturii, cele două valori interioare ale omului. Ori, în închisoare oamenii se salvau prin acestea două, prin credinţӑ şi cultură. Temniţele deveneau adevărate facultăţi de teologie, în care se învăţau rugăciunea şi modalitatea de a te ruga (…)”, a explicat părintele Gabriel Darie, de la Parohia Siliștea Snagovului.
Părintele Mihai Dobrin, Parohia Pisc: „Patriarhul Justinian a înțeles că Biserica rezista doar cu un cler cultivat și luminat în credință”
„Patriarhul Justinian i-a vrut pe preoți în altar, nu în pușcărie, cu toate acestea mii de preoți au fost arestați și aruncați în închisori, cu condamnări grele. A fost tributul pe care l-a plătit biserica noastră și una din marile suferințe ale Patriarhului Iustinian. Patriarhul a avut o mare vocație de ctitor, asemănându-se lui Constantin Brâncoveanu și în acea perioada grea din timpul păstoririi sale s-au construit din temelie 302 biserici, au fost reparate sau restaurate alte 2.345 biserici, dintre care monumente istorice 999, iar dintre acestea 128 mânăstiri, schituri și alte așezăminte monahale. (…) Spiritul său practic a făcut ca monahismul ortodox să depășească momentele de criză. Pentru că mănăstirile fuseseră deposedate de proprietăți, el propune ca așezămintele monahale să devină centre meșteșugărești. Urmând îndemnul său, călugării și călugărițele au organizat în mănăstiri cooperative meșteșugărești și ateliere. De exemplu, la Mănăstirea Țigănești se realizau covoare, stofe, broderii, la Plumbuita sculptură, tâmplărie, turnătorie de clopote ș.a. Obiectele realizate în mănăstiri erau preluate de unităţile comerţului de stat spre comercializare ori export. Patriarhul Justinian a fost un mare iubitor de cultură și știinţă. A înțeles că Biserica, pentru a putea rezista în acele vremuri tulburi, avea nevoie de un cler cât mai cultivat și luminat în credință. În condițiile de atunci, a reușit să reorganizeze 6 Seminarii Teologice și să menţină două Institute Teologice cu un efectiv de 600 studenți în fiecare an, la Sibiu și la București”, a spus părintele Mihai Dobrin, de la Parohia Pisc.
Articol apărut în Jurnalul de Ilfov Nr. 340
Vezi aici și pagina în format PDF