Ca în fiecare an, pe 15 august, creștinii au prăznuit Adormirea Maicii Domnului. Fecioara Maria este recunoscută de către credincioși sub diverse nume, dar două o descriu mai bine: cea de Maica Domnului și cea de Născătoarea de Dumnezeu.
Preacurata Fecioară Maria îi ocrotește pe toți cei ce cred în cuvântul Domnului și trăiesc cu dragoste de Dumnezeu. Ea este unică în toată istoria neamului omenesc, pentru că este şi va rămâne singura femeie care L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Prin naşterea Mântuitorului Hristos, Fecioara Maria a primit numele de Eva cea nouă, pentru că, prin rodul pântecelui ei zămislit prin Duhul Sfânt, a adus mântuirea oamenilor, reîntoarcerea lor în Rai. Spre deosebire de Eva cea veche, care, mâncând din fructul pomului cunoştinţei binelui şi al răului, a adus alungarea lor din Grădina Edenului.
Sfânta Maria, unică între fecioare
Mai mult de atât, Maica Domnului a redat demnitatea pierdută a femeii, ridicându-o din starea de inferioritate faţă de bărbat, aşezându-o la egalitate cu el. Este unică între fecioare, pentru că a născut şi a rămas fecioară, dar şi între mame, pentru că a născut şi a rămas tot fecioară. Pururea fecioria Maicii Domnului este o taină mai presus de mintea noastră, depăşind puterea noastră de înţelegere, destul de limitată, şi ne aminteşte că ceea ce la oameni este cu neputinţă, la Dumnezeu este cu putinţă. Cei care au încercat să înţeleagă această taină prin puterea raţiunii, nu au reuşit şi au ajuns să susţină lucruri neadevărate despre Maica Domnului.
Ei i s-a datorat prima minune a lui Hristos pe pământ
Maica Domnului are un loc privilegiat în evlavia credincioşilor şi primeşte, din partea acestora, o venerare mai mare decât restul sfinţilor, adică supravenerare. Se aminteşte, de către Sfântul Evanghelist Ioan, că prima minune pe care a săvârşit-o Mântuitorul Hristos, la nunta din Cana Galileii, s-a datorat Fecioarei Maria, care a intervenit pentru a transforma apa în vin. A fost alături de Fiul Ei în toate momentele activităţii Sale pe pământ, iar în momentul Răstignirii, Mântuitorul o încredinţează Sfântului Apostol Ioan, ca să aibă grijă de ea.
S-a pregătit cu evlavie pentru ducerea sufletului Său în Împărăția Domnului
Momentul plecării ei din această viaţă a fost un moment foarte emoţionant, atât pentru comunitatea de creştini, dar mai ales pentru Sfinţii Apostoli. Maica Domnului avea frumosul obicei de a merge foarte des la Ierusalim să vadă toate locurile prin care trecuse şi învăţase Mântuitorul şi să se roage în aceleaşi locuri în care se rugase Fiul ei. În urma multor rugăciuni pe care le-a săvârşit în Grădina Ghetsimani, Fecioara Maria este anunţată, de către Arhanghelul Gavriil, ce avea în mâini ramuri de finic, că peste câteva zile avea să părăsească această lume pentru a se întâlni cu Fiul ei. S-a întors cu bucurie la casa ei şi s-a pregătit cu multă evlavie pentru a-L primi pe Mântuitorul Hristos, ca să ducă preacuratul ei suflet în Împărăţia lui Dumnezeu. La acest eveniment, Sfinţii Apostoli, cu excepţia Sfântului Toma s-au adunat la căpătâiul Maicii Domnului, pentru a lua binecuvântare şi mângâiere în ceas de despărţire.
A plecat bucuroasă că Și-a îndeplinit misiunea
Maica Domnului a plecat din această lume cu rugăciunea în suflet, cu bucuria că şi-a îndeplinit misiunea încredinţată Ei, dar şi pentru a fi încununată ca Împărăteasă a cerului de către Dumnezeu, ca răsplată pentru toate ostenelile ei din această viaţă. Pe drumul de prohodire către peştera săpată în piatră, unde urma să fie depus trupul cel preacinstit al Fecioarei Maria, a fost însoţită de către o mulţime de credincioşi. Dar acest drum era parcurs şi în chip nevăzut de către Sfinţii Îngeri, care slăveau neîncetat şi se bucurau că vine Împărăteasa cerului. Cu toate acestea, un om necredincios, care văzând mulţimea de creştini şi vrând să tulbure pe cei prezenţi, s-a apropiat de sicriu cu gândul ca să-l răstoarne şi să cadă trupul Fecioarei Maria. Dar iată că s-a întâmplat o minune: când s-a atins de sicriul Maicii Domnului, mâinile i-au fost tăiate de către Sfinţii Îngeri, care au pedepsit o asemenea îndrăzneală necuviincioasă. Văzând necredinciosul că mâinile i-au fost tăiate, s-a tânguit foarte mult şi i-a părut rău de fapta lui cea necugetată şi s-a rugat de Sfinţii Apostoli să îl vindece. Sfinţii Apostoli s-au rugat pentru iertarea păcatului săvârşit de către necredincios, iar mâinile i-au fost vindecate.
Preacurata Fecioară ne ajută la necaz și supărare
După ce trupul i-a fost aşezat cu mare evlavie în peştera cea nouă, săpată în piatră, au pecetluit mormântul. După trei zile a ajuns şi Sfântul Apostol Toma, care, de data aceasta, nu din necredinţă, ci din dorinţa de a o mai vedea măcar o singură dată pe Maica Domnului, s-a rugat de ceilalţi Apostoli să-i arate locul unde au aşezat trupul Fecioarei Maria şi să-i deschidă peştera pentru a o vedea. Dar, când au dat piatra la o parte, au descoperit o altă minune: trupul Maicii Domnului nu mai era în mormânt, el fiind luat de către Fiul Ei, în mod nevăzut, pentru a fi ferit de stricăciune şi de atingerea celor necredincioşi. Din această cauză, Fecioara Maria nu are moaşte, la care să ne închinăm, dar este prezentă neîncetat lângă Fiul ei Cel Preaiubit, stând de-a dreapta Tronului de judecată şi rugându-se neîncetat pentru noi, oamenii. Când ne rugăm lui Dumnezeu să nu uităm să adresăm câteva rugăciuni şi Maicii Domnului, care este grabnică ajutătoare celor aflaţi în necazuri şi în supărări. Ea este și protectoarea Forțelor Navale Române.
Să o ascultăm și să o iubim pe Maica Domnului ca pe mama noastră
Maica Domnului este ca mama noastră, a tuturor, pe care trebuie să o ascultăm şi să o iubim. Dragostea noastră faţă de ea o arătăm când punem copiilor noştri numele de Maria şi îi punem, astfel, sub protecţia Fecioarei Maria. Aşadar, orice rugăciune, oricât de scurtă, pe care o înălţăm către Maica Domnului, mult foloseşte sufletelor noastre spre mântuire.
