România se situează pe unul dintre locurile fruntaşe în topul statelor cu cele mai multe avorturi. Din ce în ce mai multe românce, cu vârste tot mai fragede, căsători-te sau nu, apelează la medici pentru întreruperea sarcinii din varii motive. Sau… amână momentul concepţiei în favoarea carierei şi a marilor câştiguri care să le asigure un trai frumos, fără grija zilei de mâine, recurgând la tot felul de metode cu efect anticonepţional. Dacă te numeri printre ele, trebuie să ştii că ai căzut în păcatul ucide-rii, considerat de Biserica Ortodoxă Română păcat de moarte.
Apostolul Pavel numeşte contracepţia “lucrul întunericului”. Indiferent ce metodă de contracepţie ai folosi, efectul ei este acelaşi cu al actului medical chirurgical prin care soliciţi întreruperea sarcinii. De ce? Pentru că, timp de şapte zile de la zămislire, de la conceperea fătului, el merge din trompă în uter. În perioada imediat urmă-toare, timp de şapte zile, încearcă să se lipească de uter şi se formează placenta sau casa lui. Iar în alte şapte zile, 21 în total, au loc primele zvâcniri ale inimii copilului, dar asta nu înseamnă că până în acel moment el nu a existat ca fiinţă vie, că nu a trăit. Orice copil poate supravieţui până la 14 zile fără să fie lipit de uterul mamei, de sânul matern. După această perioadă moare, pentru că nu primeşte hrana de care are nevoie ca să trăiască şi să se dezvolte normal. Ei bine, anticoncepţionalele împiedică lipirea copilului viu de uter provocând avortul iminent. Toate anticoncepţionalele, steriletul ş.a.m.d. sunt avortive. De aceea, atunci când mergi la preot cu intenţia de a-ţi mărturisi păcatele, când slujitorul bisericii te întreabă dacă ai făcut avort şi răspunzi NU în condiţiile în care ai recurs la contracepţie, mai faci o greşeală uriaşă. Adaugi încă un păcat la cel al uciderii pruncului din pântecele tale.
Milioane de copii sunt uciși din pântece
Aceasta-i marea problemă a Bisericii Ortodoxe – omorârea copiilor nenăscuţi, spun slujitorii lăcaşelor de cult. “Savanţii au ajuns la concluzia că apariţia vieţii, zămisli-rea, este o minune mai mare decât universul. Când marii oameni au descoperit galaxiile, constelaţiile, au spus: «Iată măreţia creaţiei lui Dumnezeu!». Dar există o mă-reţie mai mare: zămislirea, la care noi suntem împotrivă. Ne plângem de sectanţi, de satanişti, de buletinele cu semnul lui antihrist, ne plângem de discoteci, de lipsa la biserică. Acestea sunt probleme mici. Asaltaţi creşele, asaltaţi orfelinatele, asaltaţi leagănele şi luaţi copiii de acolo, înfiaţi-i sau creşteţi-i, faceţi orice, numai salvaţi Ro-mânia! Că România piere. Are 11 milioane de copii avortaţi. Are peste 40 de milioane de copii care au fost avortaţi fără să se vadă, prin anticoncepţionalele care se gă-sesc la orice colţ, la orice farmacie şi ieftin”, spune preotul Nicolae Tănase, de la Parohia Vălenii de Munte. La rândul său, soţul sau partenerul tău de viaţă care nu este de acord cu naşterea copiilor voştri, care te îndeamnă să recurgi la metode de contracepţie sau să faci avort, cade şi el în păcatul întunericului, încălcând cuvântul lui Dumnezeu.
Fătul, un îngeraș prin care-ţi găsești mântuirea
Ţine la sufletul tău care e mai scump decât orice în această lume pentru că, odată pierdut, nu-l mai poţi răscumpăra cu nimic. Păzeşte-ţi gândul de a-ţi ucide prun-cul, mai tare decât toate relele de pe pământ, pentru că avortul este cea mai mare crimă, cea mai mare fărădelege şi cea mai mare împotrivire înaintea lui Dumnezeu, Cel care ţi-a dat ţie naştere şi l-a creat în pântecele tale. Chiar dacă ai făcut greşeala de a te căsători fără să intri în casa Domnului pentru a primi binecuvântarea preo-tului prin cununia religioasă, nu-ţi omorî copilul. El este un înger şi prin el te mântuieşti şi tu. Naşte-l, botează-l, creşte-l şi, prin el, îţi vei găsi mântuirea. Fii o bună creş-tină, mergi la biserică şi roagă-te pentru tine şi pruncul tău! Cele mai bune îndrumări le vei primi de la duhovnicul tău.
Roagă-te și mărturisește-ţi păcatele
Dumnezeule si Doamne! A Ta este zidirea: însă vai mie, că păcatul săvârşit de Adam în rai trăieşte în trupul meu, şi ca o roabă îi slujesc pururea cu osârdie şi acum mă rog Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, Făcătorule al lumii de sus
Miluieşte-mă pe mine, Ziditorule al firii de jos
Miluieşte-mă pe mine, stăpâne al puterilor cereşti
Miluieşte-mă pe mine, Îndreptătorul faptelor trupeşti
Miluieşte-mă pe mine, care aduc Ţie lacrimi pentru păcatele mele
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!
Mielule al lui Dumnezeu, Cel ce ridici păcatele lumii, auzi tânguirea mea şi ia aminte la durerea inimii mele, ridică de la mine povara cea apăsătoare a păcatelor mele; Cel ce ai purtat neputinţele noastre, primeşte întru pocăinţă pe cea care se cucereşte Ţie, rugându se şi strigând din adâncul sufletului: Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!
