Potrivit președintelui Consiliului Europei, Herman Van Rompuy, bugetul UE pentru perioada 2014-2020 va suferi o reducere cu 74,5 miliarde de euro, față de varian-ta propusă de Comisia Europeană. Varianta CE propunea o înghețare a acestui buget la nivelul anului 2013, care ar fi dus la o scădere cu doar 12% în termeni reali.
Chestiunea cea mai importantă pentru statele cu un nivel al subvenţiei mult mai mic decât cel al fermierilor din alte țări membre este modul de distribuţie pentru convergenţă. În cazul României, fermierii primesc o subvenţie din plăţile directe de 135 euro pe hectar, mult mai mică decât cei din Belgia, care primesc 400 euro/ha, dar şi sub media europeană de circa 250 euro/ha. În varianta de buget pentru 2014-2020, Comisia Europeană a propus ca între 2014 şi 2017 să fie crescute plăţile ast-fel încât statele cu plăţi directe sub nivelul de 90% din media UE să reducă diferenţa dintre nivelul actual al plăţilor şi acest nivel cu o treime. Pentru România, de la 135 euro/ha în 2013 s-ar fi ajuns la circa 200 euro/ha în 2017, această creştere urmând să se acopere în patru ani, pentru ca în perioada 2018-2020 beneficiarii să primeas-că în continuare 200 de euro/ha. Însă, odată cu reducerea de buget pentru plăţile directe de cca. 16 miliarde euro, s-a modificat şi cheia de distribuţie pentru conver-genţă. Varianta de buget a lui Van Rompuy menţine propunerea CE de a se acoperi o treime din diferenţa dintre plata pe care o primeşte un stat membru şi 90% din media UE, dar prelungeşte perioada de convergenţă de la 4 ani la 6 ani. Aceasta nu va mai începe din 2014, ci din 2015, şi se va încheia în 2020. Așadar, în loc să se ajungă la plafonul maxim în 2017 şi să se rămână acolo în următorii trei ani, perioada de convergenţă a fost prelungită până în 2020.
De asemenea, noile state membre riscă să fie afectate de reducerea fondurilor alocate pentru dezvoltare rurală, reducere care este de circa 9% în varianta de buget propusă de Van Rompuy. Aceasta se adaugă opţiunii statelor membre de a transfera până la 15% din bani între cele două piloane ale PAC. Astfel, statele cu o subvenţie mai mică pe pilonul I vor fi tentate să folosească 15% din pilonul II pentru a mări nivelul plăţilor directe. Adăugând acest procent la cel de 9% al reducerii propuse pen-tru dezvoltare rurală, bugetele pe pilonul II ale acestor ţări se vor diminua cu aproape un sfert (24%). Într-o asemenea situaţie cel mai mult ar avea de suferit statele membre cele mai sărace, care au nevoie cel mai mult de investiţii în canalizare, sisteme de furnizare a apei, infrastructură, modernizarea fermelor, sisteme de producţie etc.
