Sfaturi creştine
Trăim într-o lume care, parcă, ne îneacă în povara păcatului. Goana după bani, putere și confort ne obligă să avem un stil de viață alert, plin de tensiuni, în fața căruia, din nefericire, mulți cedează. La serviciu, în grupul de prieteni și chiar acasă, în sânul familiei, avem de-a face cu oameni complicați, permanent nemulțumiți. Cum le facem față?
Apreciindu-i pentru faptele lor bune, rugându-ne să le putem ierta greșelile care ne dor și iubindu-i ca pe propria persoană. Indiferent de stările lor, de zbuciumul și de îndârjirile manifestate. Așa ne îndeamnă preasfinții părinți să relaționăm cu oamenii dificili. Să cinstim cuvântul Domnului care ne-a povățuit “iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă”. Asta nu înseamnă că ne lăsăm manipulați și înjosiți de cei care ne fac sufletul tăciune. Apelând la răbdarea ce ne-a fost hărăzită, dovedim că avem o inimă mare, ce-L iubește pe Dumnezeu mai presus de toate. Pentru că Domnul nostru, Tatăl Ceresc, se află pretutindeni și toți oamenii au fost creați de El. Chiar și cel ce ne greșește cu vorba sau cu fapta, cu voia sau fără voia lui. Nu suntem noi în măsură să judecăm păcatele care murdăresc ființa umană de lângă noi, ci Creatorul său. O poruncă creștină ne învață să respectăm toată făptura, cu atât mai mult ființa omenească ce are chipul și asemănarea Domnului.
Milostenia, dovada că merităm să fim încununați de Dumnezeu
“O iubire mare pentru Dumnezeu cere o permanentă jertfire. Niciodată nu vom trăi fără probleme și fără săbii îndreptate împotriva noastră! Nu vedeți învățătura creștină? „N-am venit să aduc pace pe pământ, ci sabie… Dușmanii omului sunt casnicii lui.” Dar toate acestea nu trebuie să descurajeze pe nimeni cu nimic. Chiar dacă omul este afectat de aceste nenorociri, asta nu înseamnă să renunțe. Nu! Dumnezeu știe de necazul tău, iar aceste suferințe te încearcă pentru a te putea defini, pentru a merita să fii încununat de Dumnezeu, căci El asta dorește”, spunea cândva părintele Arsenie Papacioc.
Și dacă nu putem să-l iubim pe păcătosul care ne rănește?
Iisus Hristos insistă: “Să vă iubiți unul pe altul.” De ce insistă pe această poruncă? Pentru că ne-a dat și putința să iubim. Și totuși… Ce facem când acest lucru ni se pare aproape imposibil? Trebuie să încercăm măcar să nu ajungem să-l urăm pe păcătosul care ne rănește sufletul. “Cu nici un chip să nu urâți! Dacă nu urăști, nu mai ești în apă, ești pe scară, pe prima treaptă. Dar ești pe uscat! Și sigur că treptele merg până la treapta dragostei de sus. Ești liber și ai posibilitatea de a urca, dacă nu urăști. Deci este un început doar. Dacă ești pe prima treaptă ești salvat”, mărturisesc sfinții părinți.
Dumnezeu caută în noi un prieten
Și tot așa, urcând fiecare treaptă, vom ajunge să nu-l mai judecăm, ba chiar să-l iubim cu adevărat pe cel ce, cândva, ne-a umplut sufletul de amărăciune. Cu fiecare pas înainte, ne îndreptăm spre bucuria și liniștea care ne aduc dragostea, legătura desăvârșirii. Și dacă vom continua în dragoste și credința în divinitate, Dumnezeu îl va ajuta și pe acest păcătos să se schimbe, să adopte o atitudine mai blândă, un comportament mai frumos, față de noi și față de cei din jurul său. Tatăl nostru Ceresc își va arăta toată slava față de noi și vom fi părtași în continuare la minunatele Lui fapte de iubire. Așadar, pentru că nu ne putem schimba colegii de serviciu sau membrii familiei care sunt mai dificili, trebuie să ne schimbăm noi. Să le zâmbim, să-i pomenim și să nu-i mâniem, să nu-i invidiem. Dacă reușim să facem aceste lucruri mărețe, ne vom păstra sfânta libertate și odată cu ea, curățirea inimii. Dumnezeu veghează asupra noastră și ne călăuzește pașii în viață, doar dacă găsește în noi un prieten, nu un dușman.
Rugăciuni de împăcare cu cel ce ne-a greșit
Doamne, miluiește pe cei ce mă urăsc,
Se ceartă cu mine și mă ocărăsc,
Asemenea și pe cei ce mă vorbesc de rău,
Ca nu cumva vreunul din ei,
Să pătimească ceva rău pentru mine, necuratul,
Nici în veacul de acum,
Nici în cel ce va să fie.
Ci-i sfințește pe dânșii cu mila Ta,
Și-i acoperă de bunătatea Ta,
Preabunule Stăpâne.
Amin!
Tu, Doamne, Iisuse Hristoase,
Care în luminoasa și sfânta rugăciune „Tatăl nostru”
Ne înveți să ne rugăm, zicând:
“Și ne iartă nouă greșalele noastre,
Precum și noi iertăm greșitilor noștri”,
Ajută-mi mie, Doamne,
Ca, potrivit cuvintelor Tale,
Să răsplătesc cu bine celor ce mă urăsc,
Celor ce mă vatămă
Și celor ce mă prigonesc.
Dă-le, Doamne, pacea Ta,
Luminează-le mintea,
Ca să Te cunoască pe Tine și poruncile Tale,
Curățește-le inima și o mlădie,
Ca să-și vadă greșelile și să se căiască de nedreptățile lor!
Nu-i lăsa pe ei, Doamne,
În rătăcire și în păcat!
Trimite-le lor binecuvântarea Ta,
Ca să se întoarcă și să se mântuiască
Și să fie vii întru împărăția Ta!
Iar mie, Stăpâne,
Dăruiește-mi duhul curăției,
Al gândului smerit, al răbdării și al dragostei,
Pentru ca în pace și cu bucurie să-Ți spun:
“lartă-ne nouă greșelile,
Precum și noi iertăm greșiților noștri”.
Amin!
