Suprafața forestieră a Uniunii Europene depășește în prezent 170 de milioane de ha. Din acestea, România se mai poate „lăuda” doar cu 6,4 mil ha. Țara noastră se plasează acum doar pe locul șapte în Europa, în ceea ce privește suprafață împădurită. Din punct de vedere al calității pădurilor (biodiversitatea speciilor forestiere și starea fitosanitară a pădurilor), în anii ‘90, România ocupa un onorant loc doi în ierarhia țărilor Europei. În prezent această poziție a fost pierdută, din cauza tăierilor masive din sectorul privat.
„România, pentru toate statele europene, constituie un exemplu atât pozitiv cât și negativ, în ceea ce privește calitatea pădurilor. Management-ul forestier este performant, dar neaplicarea lui duce la distrugerea pădurii”, a susținut Marian Stoicescu, liderul Confederației Consilva, după o întâlnire cu omologii săi din Europa.
În pădurile private au fost distruse circa 400.000 ha păduri, iar alte 100.000 ha sunt, în prezent, supuse aceluiași pericol. Situația pornește de la faptul că nu sunt respectate și aplicate prevederile Legii 46/2008 – Codul Silvic. Prin urmare, proprietarii pădurilor cu suprafețe de până la 30 ha nu sunt sprijiniți, conform legii, pentru asigurarea pazei și a exploatării pădurilor. Consecința? Peste 500.000 ha păduri private sunt actualmente în pericol de a fi distruse. Deși suprafața împădurită a UE depășește 31% din teritoriul Uniunii, la nivelul Comisiei Europene nu există nici o autoritate forestieră (un directorat general sau măcar un directorat simplu) care să monitorizeze activitatea în domeniul forestier și să aibă competențe în stabilirea strategiilor și politicilor forestiere la nivel comunitar. În anul 2011 s-a înființat Consiliul Forestierilor Europeni, un ONG internațional care are în componența sa, până în prezent, peste 58.000 membri din 12 țări. Prin demersuri scrise sau întâlniri directe cu delegați ai Comisiei Europene, Consiliul Forestierilor Europeni a solicitat înființarea în cadrul Comisiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a unui Directorat General pentru Păduri și și-a prezentat întreaga disponibilitate pentru a fi consultat în stabilirea strategiilor și politicilor forestiere europene, fiind creat, în acest sens, în cadrul acestui Consiliu, un Grup de Consultanță al Experților Forestieri din Europa.
Cu ani în urmă, profesionalismul și managementul forestier durabil aplicat de generații de silvicultori români, înainte ca această formă de gospodărire a pădurii să fie preluată și de alte țări, a creat păduri de excepție care au adus prestigiu corpului silvic din România. Pădurile create și îngrijite de acești silvicultori sunt și acum prețuite atât de specialiștii din alte țări, cât și de cei interesați de masa lemnoasă, serviciile de vânătoare sau silvoturism.
Politica, bat-o vina!
Iată de ce silvicultori, reprezentanți ai societății civile din sectorul silvic din România, au fost aleși să coordoneze activitatea Consiliului Forestierilor Europeni și a Grupului de Consultanță al Experților Forestieri din Europa.
Situația pădurilor din România este determinată de factorul politic. De acesta depinde găsirea soluțiilor pentru menținerea managementului durabil forestier, dar și pentru stoparea și eradicarea fenomenului de distrugere a pădurilor. Deși România dispune de un manageriat forestier performant, puterea acestuia este limitată. Tot ce pot să facă cei care se ocupă de gospodărirea fondului forestier nu este decât să solicite și să încerce să obțină reglementări și acte normative favorabile pădurii.
Federația pentru Apărarea Pădurilor consideră că pentru a se ajunge la un management durabil forestier și în sectorul silvic privat este nevoie să fie folosită experiența celor care au coordonat sau coordonează activitatea silvică în pădurile de stat. De asemenea, trebuie respectată legislația în vigoare, atât de proprietarii de păduri, cât și de autorități. Este imperios necesar să se înființeze o autoritate silvică la nivel de țară, care să limiteze o eventuală și posibilă implicare a politicului sau a unor grupuri de interese autohtone sau străine. Fiecare țară are condițiile sale unice (de climă, relief, sol, legislative, socio-economice etc.) pentru înființarea și gospodărirea pădurilor. Regimul silvic din România nu poate fi comparat cu cel din alte țări ale UE. Pădurea constituie un bogăție de interes național, iar managementul durabil românesc a realizat nu numai crearea și gospodărirea pădurilor, dar și menținerea integrității acestora.
