Tocmai începusem să mă plictisesc, când ce să vezi? “Românica” a hotărât să nu se dezmintă și nici să mă dezamăgească. De mai bine de 10 zile am parte de o distracție pe cinste, chiar dacă mă apucă deseori râsu’-plânsu’ privind la telenovela otevistă avându-l în rolul principal pe inconfundabilul și imprevizibilul Daaaan Diaconescuuuu! Mărturisesc că nu am mai fost martorul unei povești atât de halucinante cum este privatizarea Oltchim de pe vremea când D.D. și ciudații lui invitați o căutau și o „găseau” de trei ori pe zi pe Elodia. Toată tărășenia (pseudo)privatizării combinatului din Rm.Vâlcea a scos la iveală, dacă mai era nevoie, diletantismul și incompetența crasă a celor care se intitulează guvernanții României. Încă de la începutul telenovelei otevistice, atunci când D.D. a apărut călare pe un cal alb ca să sal-veze din ghearele hulpave ale ciocoilor bunătate de combinat și să-l redea „boborului”, am avut presimțirea că vom asista la o circotecă mai abitir ca discursurile lui Lorin Fortuna la televiziunea caracaleanului despre gorilieni, șerpilieni sau balaurieni. Să recapitulăm. Combinatul Oltchim, în urma managementului „supercompetent” din ultimii ani ajunsese într o situație economică dezastruoasă, având la activ datorii de circa 700 de milioane de euro și intrase în incapacitatea de a-și desfășura activi-tatea. Printre cei, sau mai bine spus cele care au pus umărul la această situație au fost firmele căpușă fără număr, fără număr, care au supt cu voluptate de la „ugerul” combinatului, după modelul deja testat cu ani buni în urmă la SIDEX Galați. Totul sub privirile nepăsătoare, dar deloc dezinteresate, a tuturor guvernelor care s-au pe-rindat la conducerea țării. N-a contat că serviciile de informații întocmeau rapoarte către factorii de răspundere, în care trăgeau semnale de alarmă referitoare la jaful deșănțat care se desfășura la Oltchim. Doar nu era să se închidă robinetele din care curgeau bani cu duiumul pentru clientela politică și nu numai. Booon! După ce vampirii economici au reușit să sleiască până la ultima picătură combinatul și la presiunile FMI de a scăpa Executivul de povara firmelor de stat, a apărut necesitatea stringentă a privatizării Oltchim. Toate bune și frumoase, se emite caietul de sarcini, apar și primii investitori, printre care și PCC, deținătoare, deja, al unui pachet din acțiuni și, hocus-pocus, Dan Senzațional Diaconescu în postură mesianică, gata să salveze combinatul și să-l redea clasei muncitoare. Culmea, măscăriciul este acceptat ca un investitor strategic. N-a contat că ipochimenul n-are nici în clin nici în mânecă cu industria chimică, nici că unele firme ale acestuia au datorii la stat(vezi OTV). Câteva scrisori de bonitate din partea unor bănci l au transformat pe DD în mare investitor și astfel a fost acceptat cu o lejeritate incredibilă. Surprizele au continuat. Omul oferă 45 de milioane de euro pentru pachetul de acțiuni și, culmea, câștigă. Decizia este una cel puțin stupefiantă. Cât de credibil și de solvabil poate fi individul ar putea aprecia și un copil de grădiniță. Doar dacă nu cumva în spatele său s-ar fi aflat “structurle”, cum spune președintele Băsescu, bănuit de mulți că s-ar afla în spate-le afacerii cu scopul de a-l manipula pe DD cu scopul de a discredita actuala putere. Greu de crezut, având în vedere aiureala care a a urmat. DD plecase la cumpărături fără bani la teșcherea, așa că a început să umble bezmetic prin Europa într-un pelerinaj disperat în urma căruia să facă rost de bani. În acest timp, liota de avocați cău-tau tot felul de chichițe și motive pentru a amâna semnarea contractului, condiționată de achitarea banilor. În fine, în momentul în care a venit și data limită, DD, în stilul caracteristic a început să fluture populist vreo trei milioane de euro pe care spunea el, îi va aduce în saci la Ministerul Economiei cu care guvernanții să plătească salariile restante angajaților Oltchim. Din toată această paranghelie cam toată lumea are de pierdut. De la guvernanți care și-au arătat impotența și incompetența de a duce la bun sfârșit o treabă, la muncitorii de la combinat. Iar dacă Salvatorul Nației DD, care s-a arătat dispus să cumpere toate companiile scoase la privatizare, de la TAROM la CFR Marfă și Poșta Română, nu va scoate paralele pentru Oltchim, el va dispărea definitiv de pe scena politică. Doamne-ajută!
