Politicienii români ne oferă (pentru a câta oară?), un nou circ politic penibil. Un spectacol râsu’-plânsu’, în tradiționalul și inconfundabilul, de acum, stil dâmbovițean. Noul motiv de gâlceavă între aleșii nației? Numărul tururilor de scrutin la alegerile locale. Motivul disputei ar putea fi unul foarte serios, dacă nu ar fi încărcat de penibil. De ce? Pentru că cei care strigă acum în gura mare că vor să revină la două tururi de scrutin la localele din 2016 sunt tocmai liberalii, care, prin mai, 2015, votau cu două mâini și enșpe cartele modificarea legii electorale prin care autoritățile locale urmau să fie alese într‑un singur tur de scrutin. O aberație, după părerea mea. După numai 7 luni de zile, liberalilor le-a venit la cap mintea cea de pe urmă și au realizat că gugumănia nu este lucrativă deloc și că s-ar putea să-i dezavantajeze fatal la următoarele alegeri locale. Ce-o fi fost în capul lor, în mai 2015? Dumnezeu știe!
Cert este că ideea alegerilor în tur unic este profund nedemocratică și limitează serios drepturile electorale ale candidaților. Un exemplu recent este cât se poate de elocvent. Ce s-ar fi întâmplat dacă la prezidențiale ar fi existat un singur tur? Am fi avut acum un președinte cercetat penal în dosarul amicului Șova? Am fi avut. Pe de altă parte, această idee afectează clar legitimitatea unui primar care ar putea fi ales cu un procent de 20-30% din voturile comunității.
Acum, când, în sfârșit, au realizat ce tâmpenie au făcut, liberalii cer ordonanță de urgență pentru repararea greșelii. Ei aruncă, astfel, găina moartă în ograda premierului Cioloș și îl pun într-o situație delicată. Pentru că această decizie este una eminamente politică, iar primul ministru este, nu-i așa, „tehnocrat”. Astfel, pe bună dreptate, Cioloș a refuzat, în primă instanță, cererea liberalilor, cel mai probabil de teama unei moțiuni de cenzură pe care ar fi putut-o introduce PSD, care se opune, cu tărie, acestei modificări. Numai că… lucrurile au luat o turnură interesantă. Președintele Iohannis a ieșit la rampă și a declarat că agrează modificarea schimbării. La rândul său, Cioloș s-a mai înmuiat puțin, încurajat și de faptul că raportul de forțe s-a schimbat în favoarea celor care susțin acest demers. După ce UNPR, MP, PSRO au declarat că sprijină inițiativa liberală, social-democrații s-au trezit izolați. În acest moment, orice moțiune introdusă de aceștia ar pica în mod cert. Ori, aceștia nu-și permit o înfrângere usturătoare, în această conjunctură. Totodată, în ciuda faptului că pesediștii susțin că nu se pot face modificări ale legii electorale cu mai puțin de un an până la data scrutinului, iată că, totuși se poate. Portița este oferită de faptul că se pot face modificări ale legii și cu mai puțin de un an înainte de alegeri, dacă scopul acestor modificări este de a lărgi și nu de a limita drepturi electorale individuale sau colective. Prin urmare, PSD se va vedea silit să înghită gălușca și să accepte cele două tururi pentru locale. Vorba aceea, vrei nu vrei, bea Grigore agheasmă! Numai că, în minte îmi persistă o întrebare: de ce a fost nevoie de toată această tevatură? Răspunsul e simplu: pentru că politicianul român n-are deprinderea să măsoare de șapte ori și să taie doar o dată…
