În Franţa nu este foarte uşor să iei un interviu unui primar din simplul motiv că presa franceză nu obişnuieşte, asemeni Jurnalului de Ilfov, s-o facă. În general, primarilor li se cere o opinie scurtă referitoare la o situaţie şi atât. Primarul satului unde mă duc cu regularitate, Nuisement din departa-mentul Aube al regiunii Champagne Ardenne, a avut, însă, amabilitatea de a „sparge gheaţa” pentru presa română. Discuţia (o adevărată masă ro-tundă) a avut loc într-un cadru informal, la reşedinţa primarului şi le-am avut alături pe soţia domniei sale, Nicole Baronnier, profesoară de istorie-geografie şi educaţie civică şi membră a Centrului de Acţiune Socială a comunei şi pe Dominique Grados, secretara primăriei.
Nicole Baronnier, membră a Centrului de Acţiune Socială
În România primarii din localităţile judeţului Ilfov au ca probleme introducerea apei şi a canalizării, deszăpezirea (în această perioadă), copiii şi bătrânii. Dvs., ce probleme aveţi?
Gérard Baronnier: Mulţumesc, în primul rând, pentru ocazia oferită, de a mă adresa românilor şi de a transmite, astfel, ceva din experienţa franceză în privinţa primarilor. Perioada aceasta este încărcată de discuţii, cifre şi socoteli pentru bugetul anului 2013, pe care trebuie să-l depunem până la 31 martie. Noi facem aici trei bugete separate: bugetul comunei, bugetul Centrului de Acţiune Socială şi bugetul asanării, mai exact bugetul colectării, tratării şi evacuării deşeurilor lichide, deşeurilor solide şi a reziduurilor umane. Bugetul este pregătit de consiliul municipal al comunei, apoi este propus Consiliului General şi dacă este votat (deci acceptat) îl trimitem la prefectură care îl validează.
Care sunt documentele cele mai recente pe care le-aţi semnat ca primar?
G.B.: Borderourile pentru coletele de sfârşit de an destinate bătrânilor şi facturile lunii decembrie.
Ce se întâmplă cu bătrânii, aici, în comună?
G.B.: Din fericire avem şansa de a nu avea cazuri particulare de bătrâni care să nu se poată întreţine. Când e o problemă, intervenim pentru a fa-cilita anumite probleme, dar numai dacă ni se cere ajutorul. Centrul Comunal de Acţiune Socială din cadrul primăriei noastre este, de fapt, cel care se ocupă şi mediază probleme, fie că trebuie să intervină la Consiliul General, fie că trebuie să facă apel la alte organisme. Altfel, este foarte delicat să intervenim din voinţa noastră, chiar dacă ştim că există greutăţi. De când sunt la primărie nicio persoană nu a venit să bată la uşa primăriei să spună că a plătit taxele şi are nevoie de ajutor. Trebuie doar să-i ascultăm şi să intervenim acolo unde ar putea fi ajutaţi.
Biserica Sf. Filip, Nuisement
Ajutoare pentru bătrâni există?
G.B.: Da, avem un parteneriat cu supermarketul din comuna alăturată, Vendeuvre-sur-Barse şi împreună cu ei le trimitem colete la sfârşitul anului. Coletele au fost distribuite de membrii Centrului Comunal de Acţiune Socială cu câteva zile înainte de Crăciun pentru persoanele care au mai mult de 65 de ani. De fapt, există două modalităţi de a ajuta aceste persoane: fie vin să mânânce la un dejun în cinstea bătrânilor, fie pentru cei care nu au venit din diverse motive, li se trimite acasă echivalentul mesei dar în alte bunuri alimentare, obligatoriu în aceeaşi valoare ca masa oferită de primărie. Scopul iniţial al dejunului pentru bătrâni a fost facilitarea întâlnirii dintre persoane, dar suntem puţini decepţionaţi pentru că în fiecare an sunt tot mai puţini bătrâni care să vină la dejunul oferit în cinstea lor şi preferă să primească coletul la uşă
Dominique Grados: De când sunt eu aici, din 2003, a fost nevoie doar o singură dată să fie plătite cheltuielile la grădiniţă pentru copiii unei familii cu resurse puţine. Altfel, punem în legătură familiile cu asistenţii sociali. La Centrul de Acţiune socială este un preşedinte care este primarul şi 8 membri, patru aleşi şi patru numiţi, printre care şi Nicole.
Crăciunul pentru copii – succes nebun!
Nicole Baronnier: Ce merge bine la Centrul de Acţiune socială este Crăciunul pentru copii. În fiecare an toţi cei care au copii participă, Moş Crăciun vine, dă cadouri tuturor copiilor şi apoi este o mică gustare cu cozonac, sucuri de fructe. De fapt, se face un catalog cu jucării, părinţii aleg ce jucărie să primească pruncii lor prin Moş Crăciun. Este una dintre acţiunile de succes la care toată lumea vine cu plăcere şi bucurie. Şi dacă, de exemplu, vom fi nevoiţi să ajutăm o familie care nu are cu ce să plătească grădiniţa, vom fi nevoiţi să reducem Crăciunul copiilor.
G.B.: Da, este drept că am pus întotdeauna ca prioritate copiii şi persoanele în vârstă, pentru cei cu handicap este diferit. Niciodată un copil nu va fi dat afară de la cantină pentru că părinţii nu au putut să plătească şi am precizat de multă vreme acest lucru: un copil va avea totdeauna ce să mănânce la Puits şi Nuisement.
Dar, de fapt, locuitorii de aici de ce au nevoie atunci când sună la primărie?
D.G.: În general, e nevoie de chestiuni administrative. Dacă, de exemplu, au nevoie de cartea de identitate, o facem cât se poate de rapid. Dacă de exemplu, mă cheamă şi nu sunt în orele de program, mă duc imediat căci nu pot să spun cuiva să vină peste trei zile când am eu program la primă-rie.
G.B.: Deci, avem secretariatul care este deschis două zile pe săptămână dar, de exemplu, aici la Nuisement, eu şi Dominique suntem lunea şi joia de la orele 17 la orele 18 şi suntem deschişi pentru a ajuta pe cei care solicită un act etc. De altfel, toată lumea ştie că există un orar şi numai în ca-zuri excepţionale fac apel direct la mine, înafara orelor de program.
Primăria din Nuisement
Dar primăria cui i se subordonează în Franţa?
G.B.: Primăria este subordonată Prefecturii….
N.B.: Să-ţi explic cum e în Franţa: ai statul care e reprezentat în fiecare departament de prefect (aici, la noi prefectura e la Troyes, cel mai mare oraş al regiunii) şi de subprefecţi. Apoi, alte puteri în faţa prefecturii sunt cei din Consiliul General alcătuit din membrii aleşi de cetăţeni. Deci, în fiecare canton alegem reprezentanţi care se numesc consilieri generali. Aceşti consilieri îşi aleg un preşedinte de Consiliu General. Deci, ei sunt „puterea” cetăţeanului în faţa puterii statului. Se întâmplă ca un consilier general să nu fie de acord cu prefectul, dar sunt obligaţi să lucreze împre-ună spre binele celor care i-au ales. După cum se întâmplă şi ca un consilier să fie de stânga iar prefectul să fie de dreapta, şi atunci iar ies scântei, dar fac pace.
GB: De fapt, prefectul este mult mai puţin pe teren decât consilierul general…
Şi Fiscul vine să vă controleze la primărie, de exemplu?
D.G.: În Franţa cei care vin să controleze sunt cei de la URSSAF (Unions de recouvrement
des cotisations de sécurité sociale et d’allocations fa-miliales adică Uniunile de recuperare a cotizaţiilor de securitate socială şi de alocaţii familiale) . Nu avem mulţi angajaţi la primărie, este persoana care are cheile, eu şi încă trei aleşi. Dar, au verificat anul trecut dacă toate cotizaţiile au fost încasate şi expediate.
N.B.: Trebuie să adaug că în primării nu există bani lichizi, de exemplu şi atunci Fiscul nu are ce să controleze. Nu există un carnet de cecuri al primăriei. Dominique este cea care trimite facturile la contabil care este şi trezorierul primăriei. Contabilul se ocupă de plăţi şi el este responsabil faţă de controalele contabile.
D.G.: După contabil este direcţia departamentală care controlează dacă toate actele sunt bine întocmite etc.
Cine se ocupă de transportul elevilor la şcoală?
GB: Consiliul general este cel care coordonează transportul şcolar, dar aceasta este o situaţie a departamentului Aube unde suntem. Pentru în-văţământul primar şi secundar, totul este sub controlul Consiliului General. Iar Consiliul regional se ocupă de gestiunea liceelor, de întreţinerea lor. De fapt, întreţinerea clădirilor din învăţământul primar cade în sarcina comunelor iar a colegiilor stă în sarcina Consiliului regional .
Şi întreţinerea străzilor din comună?
GB: Este o parte care este întreţinută de Consiliul General şi avem drumuri comunale care cad în sarcina comunei.
Şi deszăpezirea?
GB: Aici, la Nuisement, avem şansa de a avea puţine drumuri comunale deci o face Consiliul Regional, iar la Puits se face de către voluntarii comunei. Măturarea străzilor o face Comunitatea Comunelor din Bar-sur-Aube şi noi, ca primărie şi comună suntem cei care plătim.
D.G.: Şi îndepărtarea zăpezii de pe trotuare cade în sarcina locuitorilor.
Şi dacă locuitorii nu vor?
GB: Asta dă ceea ce vezi astăzi: zăpadă pe trotuare. Am putea să-i obligăm pe oameni, dar nu o facem pentru că suntem, totuşi, într-o regiune unde nu este multă zăpadă. Dar, de multe ori sunt în situaţia de a face pe poliţistul, să spun aşa…Tot ce se întâmplă pe drumul public cade în sar-cina mea.
Reporter: Cred că zăpada pe trotuare este o problemă fără frontiere, avem aceeaşi situaţie şi în România…
Câte taxe plăteşte un locuitor din Puits şi Nuisement?
G.B.: Există taxa funciară şi taxa de locuit. Aceasta din urmă cuprinde şi golirea pubelelor cât şi evacuarea apelor menajere care, atenţie, se calcu-lează în funcţie de câtă apă înregistrează contorul de apă. Toate taxele sunt colectate la Trezoreria Publică, care apoi repartizează banii primăriilor în funcţie de un anumit procentaj. Dar, trebuie să spun că valoarea taxelor nu s-a schimbat aici de cel puţin 15 ani.
Pentru tinerii căsătoriţi aveţi de vânzare locuri de casă?
GB: Da, primăria mai are ceva terenuri de vânzare, puţine însă. Metrul pătrat costă 15 euro, fără utilităţi. Însă, nu se întâmplă prea des ca tineri căsătoriţi să-şi dorească să vină pentru că aici suntem la 5 km distanţă de magazinele din Vendeuvre-sur-Barse şi, de cele mai multe ori, femeilor le este greu să se adapteze la această viaţă calmă de ţară.
Vechea şcoală a satului Nuisement
Reforma învăţământului a adus în România bacalaureatul profesional. În Franţa există? E o idee bună?
N.B.: După 40 de ani de experienţă în învăţâmânt pot să afirm că da, bacalaureatul profesional este foarte util. Cu toate că toţi părinţii cred că ai lor copii sunt născuţi pentru a deveni preşedinţi de ţară, medici, politicieni sau ingineri, realitatea a dovedit că nu este deloc, deloc aşa. Sunt copii cărora nu le place şcoala şi atunci nu are rost să meargă mai departe. Cu bacalaureatul profesional se pot angaja imediat şi cunosc liceeni la Troyes care sunt „reţinuţi” încă de la liceu de către societăţi comerciale. Mai ales dacă nu au ambiţii salariale nemăsurate, elevii cu bac pro sunt bien vă-zuţi.
De fapt, în Franţa există 3 tipuri de bacalaureat: bacul de învăţământ general cu care nu poţi accede la piaţa muncii, îţi dă doar o cultură fără posi-bilitatea de a munci, ci de a continua studii de medicină, litere etc. Apoi, este bacul tehnologic care permite elevilor să meargă spre şcoli de ingineri şi este bacul pro care permite accesul la piaţa muncii şi continuarea studiilor tehnice. Desigur, nu orice bac pro pentru că piaţa muncii este saturată de secretare, în timp ce contabilii se caută. E nevoie de mai puţine femei pentru centrele de curăţătorie şi de mai multe pentru a conduce trenuri.
Totuşi, ce probleme aveţi ca primar?
GB: Având în vedere că electricitate avem din 1935, apă şi canalizare din 1959 iar satele sunt bine întreţinute, singura mea problemă actuală este biserica Sf. Filip din Nuisement pe care trebuie s-o reparăm şi s-o transformăm, ţinând cont de doleanţele cetăţenilor, într-o sală de spectacole, de exemplu.
Viaţa religioasă s-a diminuat considerabil, deci, biserica este închisă de mulţi ani, a fost expertizată de un profesionist din cadrul monumentelor istorice şi trebuie să găsim resursele necesare, deşi, sincer, pentru cei din generaţia mea, transformarea unei biserici în sală de spectacole este ceva la care nu m-am gândit când eram copil. Apoi, îmi doresc ca locuitorii din cele două sate unde sunt primar, Puits şi Nuisement să devină mai uniţi. Distanţa de 1,5 km între cele două sate fragmentează şi întrerupe unitatea pe care mi-o doresc. Apoi, este şi o chestiune de mentalitate, Nuisement se află la câmpie şi Puits pe deal, de aici, diferenţele de opinii. Mai există şi vechi rivalităţi între familii, însă îmi doresc foarte mult ca locuitorii să devină mai apropiaţi.
