O ce veste minunată…De Crăciun, Fiul lui Dumnezeu vine să ne lumineze sufletul și inima

Preotul Ioan, de la ­Parohia Jilava 

La sfârșitul lunii lui Undrea, întreaga creștinătate sărbătorește Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos. Dumnezeu S-a arătat în trup pe pământ și a viețuit între oa-meni. După cum a fost binevestit de Dumnezeu prin Arhanghelul Gavriil, Fecioara Maria naște în ieslea din Betleem pe Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Steaua din cer vestește lumii nașterea Lui, îngerii și păstorii se bucură laolaltă înălțând cântări, iar cei trei regi magi vin să-L mărturisească și să I se închine, aducându-i în dar aur, smirnă și tămâie (după Sfinții Părinți, aurul închipuie demnitatea împărătească, tămâia pe cea preoțească, iar smirna Patimile și moartea prin care va trece).

Nașterea Domnului este Sărbătoarea Bucuriei, când fiecare creștin își deschide sufletul către Domnul, cu credință, nădejde și iubire. Așadar, să săltăm cu bucurie mare, și să prăznuim, să ne minunăm și să ne uimim de Taina cea mare a Întrupării lui Hristos. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu  vine să Se să­lășluiască în sufletele noastre așa cum s-a întrupat în pântecele Fecioarei Maria acum peste două mii de ani, ca să ne  umple de sfințenia Lui, de curățirea Lui, să ne lumineze sufletul și ini-ma. Să ne îmbrăcăm în hainele de sărbătoare și după ce ne am curățit simțirile prin post, rugăciune și prin taina Spovedaniei și a Sfintei Împărtășanii,  ca să L  primim înăuntrul nostru pe Fiul lui Dumnezeu, care vine la noi în chip de prunc ceresc nevinovat să se nască și să crească, să ne mântuiască. De fiecare dată de Crăciun, ne umplem de aleasă bucurie la fel ca și păstorii Betleemului și împreună cu ei ne minunăm la auzul  cuvintelor  îngerului “Iată, vă binevestesc vouă o bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, că vi S-a născut azi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David” (Luca2,10-11).

Trei zile de prăznuire în cinstea Mântuitorului 

Sărbătoarea este uitarea întristării, adormirea grijilor, podoaba bisericii, răsăritul prieteniei, Cerul pe Pământ! Sărbătorile creștine sunt adevărate izvoare și comori ale mânturii, de aceea, noi creștinii trebuie să le prăznuim cum se cuvine, prin participarea la sfintele slujbe ale Bisericii. În această perioadă, Biserica are rânduite trei zile de prăznuire în cinstea Nașterii Mântuitorului: prima este exlusiv dedicată acestei Mari Taine, în a doua zi este cinstită Maica Domnului și în a treia zi îl cinstim pe primul martir creștin, Sfântul Arhidiacon Ștefan. Astfel, în fiecare din cele trei zile, în Biserică se oficiază Sfânta Liturghie după rânduiala specială închinată sărbătorii. Sfântul Ioan Gură de Aur descrie marea cinste de a fi coparticipanți împreună cu cetele îngerilor la bucuria Întrupării lui Iisus Hristos, astfel “această râvnă a voastră este vrednică de răsplată și aceasta să o aștepți de la Cel ce S-a născut astăzi, de la Hristos. El vă va răsplăti deplin, căci dragostea către această zi este cel mai mare semn de dragoste către Cel ce S-a născut astăzi”. 

Obiceiuri – drumuri spre împlinire

Obiceiurile de Crăciun sunt în primul rând, legate de tradiționalele Colinde și de îmbelșugata masă creștinească. Intrarea în Sărbătoarea Cră­­ciunului se face chiar de la începutul postului, prin pregătirea sufletului pentru întâlnirea cu Dumnezeu și apoi cu minunatele colinde și îmbelșugata masă. 

Tradiția or­todoxă aso­ciază cu cinste și bucurie, marii sărbători minunatele colinde, ca o prelungire a Bucuriei îngerilor care binevesteau nașterea pruncului Iisus într-o peșteră din Betleemul Iudeii. În tradiția românească se crede că o casă care rămâne necolindată, nu este protejată de Dumnezeu, iar diavolii vor pune stăpânire pe lume.” Lăudați și cântați, / Și vă bucurați. / Că ni s-a născut Hristos, / Să ne fie de folos”. 

Ceremoniile culinare de Crăciun – sunt legate în primul rând de plămădirea colacilor și împletirea  cozonacilor. Pâi­nea de zi cu zi este înăl­țată la rang de mesager spiritual. Împletită sărbătorește și împodobită, pâinea devine un simbol și se încarcă cu emoția și speranța Învierii. Toate bucatele de Crăciun poartă în ele mesaje de bunăvoie, de speranță și veșnicie. Masa de Crăciun este o ceremonie ce reali­zează comuniunea și întregește familia. Omul modern vede masa numai ca pe o rezolvare a nevoilor biologice cu toate acestea, există clipe când acesta percepe masa ca pe o exprimare culturală și sentimentală. Într-o oarecare măsură, Sărbătoarea Crăciunu-lui duce mâncarea din profan în sacru. Noi, creștinii, trebuie să mâncăm îmbinând biologicul cu spiritualul. Masa în familie este semnul bucuriei, al împlinirii și al cinstirii Sărbătorii. Crăciunul este un bun prilej de a împrospăta relația cu semenii, cu strămoșii și cu Cel ce S-a născut, Dumnezeu care s-a făcut om.  

Tradiția ortodoxă asociază cu bucurie acestei mari sărbători și obiceiul de a oferi cadouri celor dragi și în mod special celor nevoiași. Cadoul este un semn de noblețe sufletească, iar bucuria de a dărui și a primi este cea asemenea bucuriei magilor de la Răsărit care au dăruit Pruncului Iisus mari daruri: Aur, smirnă și tămâie. Fiecare dar făcut din inimă răsare în sufletul nostru jerfa și bucuria dobândirii celor adevărate, celor făgăduite de Domnul nostru Iisus Hristos, împărăția Cerurilor și bu-curia veșnică, după paradoxalele cuvinte ale monahului de la Rohia, Nicolae Steinhardt “DĂRUIND VEI DO­BÂNDI”. 

Vă doresc tuturor, săr­bători cu bucurie! Fie ca sărbătoarea Crăciu­nului să vă deschidă su­­fletul către Domnul, cu credință, nădejde și ­iubire!