Salcia sfințită păstrează armonia în casă și deschide calea către fericire
Duminica Intrării Domnului în Biserică, denumită în popor ziua Floriilor după denumirea zeiței romane Flora, a strâns în jurul ei numeroase obiceiuri și tradiții. Multe dintre ritualurile care însoțesc marea sărbătoare sunt păstrate și astăzi, mai ales de către oamenii de la sate.
De exemplu, în ajunul Floriilor, la miezul nopții, fetele nemăritate fierb câteva crenguțe de busuioc, iar dimineața se spală pe cap cu această apă ca să aibă părul frumos și strălucitor. Apa rămasă nefolosită o pun la rădăcina unui copac, în credința că băieții se vor uita la ele ca la un pom înflorit. Tot în sâmbăta dinaintea Floriilor, se obișnuiște să se pună o oglindă și o cămașă curată sub un păr altoit, spunând de trei ori rugăciunea Tatăl nostru. Se spune că persoanele singure care efectuează acest ritual, își vor întâlni jumătatea în scurt timp. Cei care s-au despărțit și vor să-și aducă înapoi persoana iubită, în ajunul sărbătorii, pot face două păpuși din lut, sau din orice alt material, cărora să le dea numele fostului iubit și a noii sale partenere. Deoarece, păpușile reprezintă noul cuplu, trebuie îngropate într-un loc ferit de ochii lumii, spate-n spate, spunând: „Când se vor întoarce păpușile acestea una către alta, atunci să se mai întoarcă dragostea lui X (se rostește numele lui) către Y (se rostește numele ei) și atunci să-și mai vorbească ei doi”. Acestea sunt însă, tradiții de origine păgână. La creștini, există obiceiul salciei sfințite, împărțită de preot în biserică. Ramurile se iau acasă și se păstrează peste an, în credința că au putere tămăduitoare. Bolnavii se înfășoară cu salcia ca să-și aline durerile de spate și nu numai. Dacă sunt puse la icoane, uși și ferestre, casa va fi ferită de spirite rele, greutăți și necazuri mari. Cei care cred în puterea lor, vor trăi în armonie, se vor bucura de bunăstare și vor fi fericiți. Se spune că micuții atinși de părinții lor cu ramuri de salcie sfințită, vor crește sănătoși și inteligenți.
