Legea securității cibernetice a răscolit amintiri din Epoca de Aur, creând o adevărată psihoză în jurul său. Mulți cred că vremurile în care Securitatea te asculta și în baie sunt pe cale să renască. Sunt convinși că Statul vrea să se insinueze până în cele mai intime locuri, pentru a-i controla, manipula, subjuga etc. Că, de fapt, legea nu are ca scop protecția împotriva unor activități criminale, a terorismului, în special, ci doar imixtiunea în viața personală. O adevărată paranoia, alimentată, cu o voluptate machiavelică, de ziariști, analiști, apărători ai drepturilor omului ș.a.m.d. I-au născocit chiar și o poreclă, cu iz orwellian: legea ”Big Brother”. Totul e umflat la dimensiuni apocaliptice. Iar cei care fac asta, dacă-i întrebi, habar n-au ce prevede acest act legislativ. Una dintre prevederile mult blamate privește obligativitatea celor care cumpără cartele pre-pay să-și decline datele de identitate. Să te ții răcnete după aflarea cumplitei vești! Într-adevăr, mai rar așa gravă încălcare a drepturilor omului! M-au violat!!! Cum să-i dezvălui celui de la care cumperi cartela neprețuita ta identitate? Pe care, oricum, ți-ai dezvăluit-o în nenumărate alte rânduri, când ai făcut credit la bancă, când ți-ai cumpărat abonament RATB nominal, sau când ți-ai completat bonurile de masă cu CNP-ul. La cartela telefonică nu se poate! Vade retro, Satana! Cum să ți se stocheze aceste date timp de 6 luni? Cum să afle serviciile când, unde și cu cine ai discutat, cu încuviințarea unui judecător? Atenție, nu și ce ai „convorbit”! Încă odată. Nu ce ai vorbit! ‘R-ați ai dreacu’ de securiști! Pe de altă parte, cine îmi garantează că acest lucru nu se întâmplă de foarte multă vreme și cineva s-a gândit acum să-i de o spoială de legalitate? Asta ca să fim în ton cu paranoia teoriei conspirației nutrită de oponenții acestei legi. Ho, fraților, ce aveți de ascuns? Lăsând la o parte faptul că „organele” nu se vor înghesui să ceară datele tuturor utilizatorilor, de-a valma! Ar fi total ineficient! Au ei mușteriii lor!

În altă ordine de idei, nimeni nu a sesizat faptul că, în acest caz, apare o discriminare evidentă între utilizatorii de cartele și cei cu abonament telefonic. Ultimii, sunt obligați să-și pună la dispoziție datele operatorului de telefonie, fără să crâcnească. Ceilalți își pot face de cap, la adăpostul anonimatului. Chiar și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării sesizează acest lucru! Dar paranoia e în floare, în România…

Sunt de acord, granița  dintre legalitate și abuz este foarte fragilă. E adevărat, aceste abuzuri există. Deseori, cei care ar trebui să vegheze la respectarea intimității sar calul și ajung să tropăie cu bocancii prin viața ta. Dar, eu sunt convins că aceste situații sunt excepții care doar confirmă regula.

 

Prin urmare, eu unul nu-mi simt intimitatea amenințată de o astfel de lege. Între pericolul de a fi sfârtecat în bucăți de o mână de descreierați fundamentaliști și cel de mi se afla cele mai intime secrete, eu îl aleg pe cel din urmă. Altfel, există riscul să trăim, în viitorul cel mai apropiat, în lumea și mai bolnavă a celor pentru care viața nu însemnă nimic.