Aproximativ 3.654 de români sunt înregistrați pe listele de așteptare în vederea efectuării unui transplant. Cu toate acestea, în 2013, țara noastră a realizat cea mai mare creștere a numărului de transplanturi din Europa, intervenții efectuate cu organe prelevate de la donatori aflați în moarte cerebrală.
Potrivit medicilor, de la începutul anului și până la 1 octombrie au existat 103 donatori. Specialiștii speră, însă, ca numărul acestora să ajungă la cel puțin 150 până la sfârșitul lunii decembrie. Cu toate acestea, necesitățile de transplant ale României sunt ceva mai mari. Și numărul de donatori potențiali este mai mare. Circa 2.688 de români au nevoie de un transplant de rinichi, 850 de transplant de măduvă, 242 de transplant de ficat și 21 de transplant de inimă. Iar aceștia sunt numai cei înregistrați pe listele de așteptare ale specialiștilor.
„Probabil că vom avea, la sfârșitul anului, cel mai mare procent de creștere a numărului de transplanturi și a activității de transplant din lume, cel puțin din Europa în mod sigur. România este ca procent de creștere a activității de departe pe primul loc, marea majoritate a țărilor europene au stagnat, câteva au regresat, iar cele care au avut un progres, progresul este destul de mic și nesemnificativ. Țări cu activitate serioasă – Portugalia, de exemplu, are mari probleme, nici Spania nu a progresat mult anul acesta, Germania nu are un rezultat foarte bun”, a spus dr. Victor Zota, coordonatorul Agenției Naționale de Transplant, într-o conferință de presă.
„Rata de donare rămâne relativ constantă, cu mici fluctuații-crește atunci când există relatări pozitive despre transplant, scade atunci când există relatări negative despre transplant și apoi revine la o cifră pe undeva pe la 60-65%. Ceea ce face diferența este munca în spitale a coordonatorilor de transplant și a acestei funcții noi introduse de persoane responsabile de procesul de donare, pentru că în niște spitale supraaglomerate și în servicii de terapie intensivă în care personalul este suprasolicitat până la introducerea acestui model se pierdeau donatori, pentru că nu erau persoane focusate pe diagnosticul morții cerebrale, pe menținerea donatorului, pe anunțarea Agenției de Transplant”, a explicat, cu același prilej, prof. dr. Irinel Popescu, șeful Clinicii de Chirurgie Generală și Transplant Hepatic de la Institutul Fundeni și membru al Consiliului Științific al Agenției Naționale de Transplant.
