Copiii care petrec mult timp în faţa calculatorului riscă să dezvolte o demenţă temporară, avertizează specialiştii britanici. Iar dacă ar fi să analizăm pas cu pas felul în care au acţionat copiii care au devenit victimele jocului sângeros „Balena Albastră”, nu avem cum să nu le dăm dreptate. Scrierile bisericeşti ne confirmă şi ele pericolul la care se expun micuţii lăsaţi nesupravegheaţi în faţa calculatorului.
Articol publicat în ediția printată a Jurnalului de Ilfov Nr. 345
Vezi aici și pagina PDF a ziarului!
http://jurnaluldeilfov.ro/wp-content/uploads/2017/04/16.pdf
”Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” (1Cor6.12). Este mărturisirea Apostolului Pavel care trebuie luată drept pildă de noi toţi. Cu atât mai mult acum, în era tehnologiei avansate, când jocurile şi diversele activităţi online permit controlarea, manipularea şi şantajarea utilizatorilor. Întotdeauna, cei mai afectaţi sunt copiii. Ei sunt complet lipsiţi de apărare şi, de cele mai multe ori, sub teroarea ameninţărilor, dau curs sfaturilor “prietenilor” virtuali, care nu sunt deloc bine intenţionaţi.
Internetul, un dar de la Dumnezeu
Sfântul Apostol Pavel ne atenţionează, prin pilda sa, că orice manifestare de ataşament sau orice iubire iraţională este un ataşament păcătos care ne îndepărtează de Dumnezeu şi de viaţa veşnică. Noi am fost creaţi să tindem spre Dumnezeu, să L căutăm, să-L cunoaştem şi să-L iubim cu aceeaşi iubire pe care ne-o împărtăşeşte El nouă. Dumnezeu este izvorul vieţii noastre şi toate se fac cu voia Lui. Ne este Tată Creator, prieten, sprijin în nevoie, iar prin grija şi prin dragostea părintească pe care ni le poartă negreşit, ne poate potoli setea de iubire, de împlinire şi de fericire veşnică. Faptul că am avut norocul să tărim într-o vreme în care totul este în schimbare şi că tehnologia a avansat atât de mult încât ne permite să socializăm chiar şi prin intermediul unui calculator, să cunoaştem alţi şi alţi oameni, este o binecuvântare pentru noi. Este unul dintre darurile cele mai de preţ pe care Dumnezeu ni le-a oferit cu scopul de a ne uşura viaţa. Numai că el cere o raportare şi o abordare corecte din partea noastră, a utilizatorilor. Asta ne obligă pe noi toţi, să-I răspundem Bunului Dumnezeu cu acelaşi sentiment de iubire cu care El ne-a oferit darul Său.
Lumea virtuală poate fi o lume fatală fără o abordare corectă
Atunci când uităm de Dumnezeu şi ne lăsăm conduşi de ataşamentul creat de impulsul de moment, sfârşim prin a intra în haos, dezordine, durere, restricţii şi poate chiar moarte. Fără o abordare corectă, lumea virtuală poate deveni extrem de periculoasă pentru oricine. Dar, mai ales pentru copii. Printr-un simplu joc, copilul poate fi atras cu uşurinţă într-o capcană care să-i fie fatală. Dacă ne referim la “Balena Albastră”, jocul sinistru care a creat un adevărat fenomen internaţional şi care, în ultima vreme a devenit aproape nelipsit şi de pe buzele noastre, ale românilor, odată intrat în joc, copilul are o singură ieşire, sinuciderea. Iar dacă se opune, va fi spus unor frici incredibile, induse prin ameninţare, în urma cărora, oricum, va ceda psihic.
Drumul spre automutilare şi suicid
Revenim la jocul sinistru “Balena Albastră”. Ca să înţelegeţi mai bine cum poate fi prins un copil în capcana suicidului sau automutilării prin intermediul unui joc online, trebuie mai întâi să faceţi o scurtă incursiune în fazele jocului. Aşadar, copilul care intră într un asemenea joc începe să caute o “balenă” care să-l ghideze pe parcursul a 50 de zile în care va fi supus unor provocări inumane. Primele zece zile, sunt rezervate autoflagelării. În această perioadă, aşa-zisa “balenă” călăuză îi cere să-şi cresteze pe braţe diverse lucruri, cum ar fi o balenă. Între zilele 11 şi 20, pe fundalul unei muzici trimise de această creatură virtuală, îi cere să se înţepe şi să-şi provoace durerea şi prin alte metode. Tot în acest interval vizualizează şi primele clipuri video care i induc panica, frica, disperarea. Între zilele 21 şi 30, “balena” îşi face apariţia pe Skype şi-i ordonă copilului să se izoleze, să nu stea de vorbă cu nicio altă persoană. Şi, deja i se inoculează acceptarea morţii. În intervalul zilelor 31-49, copilului i se impune să se trezească la ora 4:20 dimineaţa, să se uite la filme de groază, să continue să-şi cresteze trupul şi să nu ia contact cu nimeni. În ultima zi a jocului, a cincizecea, urmează să aibă loc suicidul.
Lipsa de iubire şi afecţiune împinge copilul să-şi caute prieteni în locuri nepotrivite
Nu întâmplător am adus toate acestea în discuţie. Când a fost deconspirat, iniţiatorul jocului “Balena Albastră” (dacă acela o fi adevăratul creator al acestui joc stupid) spunea despre copiii pe care i-a împins spre automutilare şi sinucidere că în acest mod le-a oferit fericirea şi dragostea care le lipsea. Cel mai probabil, a avut dreptate când a spus că acestor copii le-a lipsit dragostea şi fericirea în sânul familiei. Cât timp mai petrec astăzi părinţii, cu micuţii lor? În general, copiii caută afecţiunea de care nu se bucură acasă la cei care, cel puţin aparent, îi simt bine intenţionaţi. Când nu se simt iubiţi şi nu pot fi prietenii propriilor părinţi, copiii încep să caute cu disperare prieteni. De cele mai multe ori, însă, caută în locuri nepotrivite. Iar acest lucru, nu-I este plăcut nici lui Dumnezeu. Keith Bakker, fondatorul primei clinici din Europa pentru tratarea dependenţei de jocuri, spune că majoritatea copiilor au ajuns în situaţii precum cea descrisă anterior din cauza neglijenţei părinţilor sau a izolării faţă de ceilalţi copii. Să nu mai vorbim de faptul că părinţii trebuie să-şi crească micuţii creştineşte, în spiritul credinţei şi al iubirii de Dumnezeu.
(Va urma)
