Urmând Sfânta Scriptură şi poveţele preoţilor, Sfânta Treime înseamnă trei persoane de aceeaşi natură. Fiecare dintre aceste trei persoane divine este în legătură de iubire şi mântuire. Aşa se face că noi ne rugăm unui Singur Dumnezeu, fără de început, nepieritor, veşnic, infinit de puternic, neprefăcut, nestricăcios, izvor al luminii spirituale, al bunătăţii şi dreptăţii. Care sunt aceste trei persoane în care Dumnezeu ni S-a revelat?
- Tatăl este Creator
Dumnezeu a făcut Cerul şi Pământul, omul şi toate vietăţile Pământului, a creat îngerii, întreaga suflare şi tot ceea ce există. El a creat întregul Univers, ca pe un dar adus vieţii de către un Tată bun, iubitor şi protector. Existenţa Sa, ca fiinţă dătătoare de viaţă şi creatoare a întregului Univers, este menţionată chiar în primul verset din Biblie, care ne spune că “La început, Dumnezeu a făcut Cerul şi Pământul” (Fac.I, 1). Nu avem cum să privim credinţa cu ochii minţii, fără să vedem în ea creaţia Domnului. Lucru confirmat şi întărit de numeroase versete ale Sfintei Scripturi. Dumnezeu vorbeşte şi se face. “Nu umplu eu, oare, Cerul şi Pământul?” (Ieremia XXIII, 24). “Cerurile spun slavă lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria” (Ps. XVIII, 1-2).
- Fiul este Mântuitor
Dumnezeu, a trimis omenirii pe unicul Său Fiu, spre slava şi mântuirea noastră, a tuturor. Iisus Hristos, Fiul Domnului, a fost darul cel mai de preţ venit din inima curată a Tatălui Creator, din iubirea Sa nemărginită pentru noi şi sufletele noastre. În clipa ispitei din Rai, Eva a uitat cuvintele Domnului şi a luat aminte la cuvintele lui Satan, inima ei făcându-se necurată în clipa aceea. Din pricina acestei necurăţii, dreapta ei judecată a părăsit-o. Inima Evei s-a necurăţit din pricina mândriei şi a neascultării şi mintea ei s-a întunecat. Din pricina mândriei şi a neascultării ei faţă de Dumnezeu, lumea cea veche a căzut, oamenii s-au făcut stricăcioşi şi întreaga zidire se afla în suferinţă. Lumea cea nouă trebuia zidită prin smerenie şi ascultare. Numai Fiul Sfânt, prin smerenia şi ascultarea Lui, putea fi Mântuitorul şi Înnoitorul întregii zidiri. Lăsându-se răstignit pe Cruce, în Vinerea Mare şi coborând în iad, Hristos ne-a răscumpărat de sub osânda păcatului strămoşesc. Prin moartea şi Învierea Sa, ne-a scos din ghearele morţii celei veşnice, redându-ne viaţa eternă.
- Duhul Sfânt este sfinţitor
Cea de-a treia persoană care întregeşte Sfânta Treime este Duhul Sfânt sau Duhul Dumnezeiesc. An de an, în ziua dinaintea Sfintei Treimi, în Duminica Cinzecimii (la 50 de zile după Sfintele Paşti), este prăznuită Pogorârea Sfântului Duh. Ziua în care, Duhul Sfânt s-a Pogorât peste Sfinţii Apostoli, sub chipul unor limbi de foc şi i-a umplut de darurile sale. Astfel, aceştia au căpătat puterea de a vorbi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci. Spre mirarea multor oameni aflaţi în Ierusalim, cei 12 au început să facă învăţătura Mântuitorului în diferite limbi. Apoi, apostolii au ieşit în toată lumea, săvârşind minuni, întorcându-i pe păgâni de la închinarea idolilor şi aducând la credinţă, de la oameni simpli la împăraţi. În urma predicii Apostolului Petru, 3.000 de oameni au început să creadă în Hristos, alcătuind prima comunitate creştină. De ce a dăruit Dumnezeu vorbirea în limbi? Pentru ca păgânii să se convertească mai uşor la creştinism. „Pentru care pricină a fost dat şi luat dintre oameni darul vorbirii în limbi? Nu pentru că Dumnezeu ne necinsteşte, ci pentru că ne cinsteşte foarte mult. Şi iată cum: Oamenii erau atunci mai nepregătiţi, deoarece erau de curând izbăviţi de idoli şi mintea lor era încă neascuţită şi mai nesimţitoare, erau atraşi şi încântaţi de toate cele trupeşti, nu aveau încă nici o idee despre darurile netrupeşti şi nu ştiau ce este harul spiritual care se contemplă numai prin credinţă. Pentru aceea se făceau atunci semne. Unele dintre harismele cele duhovniceşti sunt nevăzute şi se înţeleg numai prin credință. Iar altele se fac prin semne văzute pentru încredinţarea celor necredincioşi”, după cum a mărturisit Sfântul Ioan Gură de Aur. De aceea, când sfinţesc apa şi toate darurile, inclusiv casele şi lăcaşele de închinăciune, preoţii invocă Sfântul Duh.
