Am întâlnit cazuri în care părinţii se plâng de copiii lor că nu se înțeleg cu ei, că nu au comunicare, că au disfuncții de relaționare și că ar dori să-i schimbe total, apropiindu-se mai mult de ei prin așa-zisa prietenie părinte-copil. Aparținătorii își pun întrebarea dacă nu cumva trebuie să-și schimbe atitudinea și comportamentul față de el.
Psiholog Carmen Ionescu
Cabinet Individual de Psihologie http://www.cabinetdepsihologie.ro/
Într-adevăr, se poate spune că niciodată nu este prea târziu, însă cu mult mai ușor este să prevenim aceste manifestări, încă din copilărie, respectând anumite recomandări care se referă inclusiv şi la familiile monoparentale.
1. Exprimarea liberă – este necesar ca tu în calitate de părinte să facilitezi copilului exprimarea liberă prin privire, prin acordarea atenţiei concentrate, să îi încurajezi comunicarea prin intervenţiile verbale, atitudinale şi afectiv-emoţionale prin intermediul unor întrebări ca: “Serios?” de exemplu, și să-ți exprimi entuziasmul prin: “Extraordinar” ș.a., în funcție de situație. Pentru a putea dovedi că te interesează și că înțelegi ceea ce-ți spune, trebuie să ai o atitudine de ascultare activă, prin mișcări de aprobare și dezaprobare, în funcție de context, exprimate prin mișcarea capului, de exemplu. Cuvintele existente în vocabularul tău trebuie reformulate la nivelul vârstei copilului, ca semn că ai fost atent și că ești interesat de conversațiile cu el, ceea ce-l va determina să resimtă un climat de comunicare pozitivă și-i va determina sinceritatea.
2. Recunoașterea greșelilor – recunoașterea cu consecvență a unor greșeli favorizează ruperea barierelor de vârstă dintre tine și el și înlătură temerea copilului de a spune adevărul, în anumite situații. În cazul în care ai mai mulți copii, este bine să-i tratezi în mod egal și cu același fel şi grad de prietenie.
3. Păstrarea unei anumite consecvențe în comportamentul tău – trebuie evitat pe cât se poate ca o dată să fii binevoitor și indulgent cu copilul, și altădată sever și supărat. În acest fel el va fi derutat și nu va putea să înțeleagă ce se întâmplă cu tine.
4 Evitarea prelungirii exagerate a duratei aplicării pedepsei – aceasta favorizează răceala afectiv-emoțională dintre voi.
5. Evitarea privării de ceva ce este esențial pentru el – poți exemplifica sărbătorirea zilei sale de naștere sau sărbătorirea pomului de Crăciun, deoarece aceasta ar echivala cu o trădare afectiv-emoțională din partea ta.
6. Evitarea folosirii bătăii ca pedeapsă – bătaia este o greșeală gravă iar copilul va simți repulsie față de tine și nu va mai accepta prietenia ta, închizându-se în sine.
7. Dovedirea unui simț al măsurii dezvoltat, în ceea ce privește atitudinea și exigențele – dar nici nu este cazul să cazi în extrema cealaltă, din prea multă prietenie: să-i cumperi întotdeauna ceea ce-și dorește, să faci lecțiile în locul lui, să-i dai întotdeauna bani, puțini sau mai mulți, să-l lași la calculator cât vrea el, să-i găsești întotdeauna scuze dacă greșește sau să-i dai întotdeauna dreptate. Astfel, copilul va deveni un răsfățat, se va comporta ca un mic terorist și, mai grav, se va adapta foarte greu la dificultățile vieții viitoare. Ar fi foarte bine să prevezi reacțiile și stările lui interioare, înainte de a lua o hotărâre educativă (pedeapsă, recompensă etc.).
8. Depășirea statutului de adult – e important să îi stimulezi jocul în sine prin participare efectivă plus, să îi pui la dispoziție jucării adecvate vârstei lui. Jucăriile nu trebuie să fie prea multe, deoarece îl vor acapara și îl vor determina să nu mai interacționeze suficient sau deloc cu adultul în joc, ceea ce va încetini scopul propus, de a va împrieteni. Copiii iubesc cel mai mult jocul cu mama și cu tata.
