Târgul din Bragadiru, aflat pe strada Unirii nr. 70, este clar o atracţie pentru dimineţile de duminică. Aici găseşti de toate, de la potcoave, nu de cai morţi, până la pui de găină, raţă, sau iepuraşi. Dat fiind că este foarte aproape de Capitală, mulţi bucureşteni vin aici să-şi facă cumpărăturile.
Un târg ca pe vremuri
Femeile, cu baticuri pe cap trag de client în toate direcţiile. Hai la mine, că-ţi dau mai ieftin, hai la mine, că am brânză proaspătă, hai la mine că-ţi dau şi brânză, şi smântână, hai că am ouă abia scoase de sub găină. Şi dacă te mai târguieşti puţin, sigur lasă la preţ.
La lactate, mândre de produsele lor şi dornice să vândă, tantile venite cu caş şi brânză de prin toate colţurile zonei îţi dau să guşti din orice vrei. Şi din ce nu vrei. Şi nu o bucăţică mică pe vârful cuţitului. Taie ditai bucata, să simţi cu adevărat ce mănânci. „Haidaţi, luaţi, să vedeţi ce bun îi! Mai puneţi acasă nişte ceapă, că aşa se mă-nâncă la ţară!”. Legat de lactate din ce ne spune Alexadru Rădulescu, administratorul târgului, brânza este mai toată, din lapte de vacă. Cea de capră şi oaie lipseşte de vreo două săptămâni,asta probabil din cauza caniculei. Ouăle, fără ştampile sau alte însemne, sunt puse cât mai la vedere. De raţă, de curcă, de găină. Nestresate! Glumeţe, tantile mai şi strigă, din când în când: „Haide la ouă nestresate!”. Da’ ştiţi de ce le spune stresate? „Apoi, am auzit şi noi la televizor, la ştiri. Că ouăle din ma-gazine îs de la găini stresate că nu au spaţiu, cresc una peste alta. Apoi ale noaste au toată curtea la dispoziţie, ce să le streseze? Deci ouăle îs sănătoase!”. „Şi slănina e de la porci nestresaţi”, râde vecina de tarabă. Laptele de la vaci nestresate şi tot aşa. În secţiunea legumelor, agitaţia e şi mai mare. Pentru că şi concurenţa este. Aici, producătorii încearcă să îşi atragă clienţii cu roşii nestropite, roşii româneşti, roşii de grădină, roşii de Oltenia, roşii de Arad. Cu morcovi tineri, ceapă verde, ridichi de grădină, castraveţi româneşti. O roşie de import să vrei şi nimeni nu mai zice că ar avea aşa ceva în piaţă. Te duci la supermarket dacă vrei roşii de Italia. Ba se mai şi supără oamenii care vând la tarabe, că îi jigneşti cu întrebări din astea. Cu ce le-or fi stropit, ei ştiu”, vorbeşte iute un tinerel întreprinzător. Nu el e producătorul, el doar vinde ce primeşte.
Pepenii de Dăbuleni se clonează prin toată ţara
Sezonul pepenilor a umplut piaţa de mirosuri aromate şi viespile aferente. O puştoaică de vreo 15 – 16 ani (deşi putea să aibă şi 14) sare în ochi, printre ceilalţi vân-zători. Pepenii ei sunt de la Dăbuleni. Dacă luăm mai multe produse de la ea, ne face reducere la final. Pepene galben, lubeniţă, caise – per total, cam 15% vine redu-cerea. „Dăm dop la lubeniţă?”. Nu, că apoi curge în portbagaj, las-o fără dop, că sună a coaptă. „Îi coaptă, domnule, uitaţi cum se aude dacă o ciocănim! Vă dau alta gratis mâine dacă veniţi cu asta necoaptă înapoi”. Am mâncat-o, că era coaptă bine. Şi dulce. Pe o laterală a pieţei, nările se umplu de miros de mici şi frigărui la gră-tar. La botul calului, lumea stă să mănânce câte o porţie de mici (sau mai multe), cu pâine şi muştar şi să îşi ude gâtul cu o bere. Micii au invadat grătarele din piaţă în ultimii ani. Ascunşi de căldură sub umbrele decolorate, pe scaune şi la mese de plastic, după mici şi bere, oamenii se pun la discutat politică. „Ce spui, mă, îl dau ăştia jos pe Băsescu?”; „Moşule, noi îl dăm jos sau nu pe Băsescu, că noi suntem poporul, de aia îi zice referendum, că se referă la popor!”. Explicaţia mai tânărului comesean nu îl satisface complet pe bătrân. Ia o gură de bere, cugetă puţin, apoi dă verdictul: „O fi la popor, cum zici mata, da’ în ţara asta aşa îi, că noi, poporul, votăm cu cine vrem şi ei, când numără, iese cine vor ei!”.
Trăiască China și Turcia…
Nu vrei vechituri? Foarte bine, colecţiile made in China sau Turkey te aşteaptă la tarabe ceva mai arătoase şi poziţionate opus faţă de grămezile de second-hand-uri sau mesele cu piuliţe şi pocnitori. Copii gălăgioşi îşi trag mamele sau bunicile de mânecă, dornici să probeze şi aia, şi aia, şi ailaltă, în vreme ce părinţii numără grijuliu banii de prin buzunare. La piaţa asta se vine pentru cumpărături ieftine şi necesare. Dacă nu găseşti ceva în oraş (sau găseşti prea scump), vii duminica la târg. Nu ne-apărat cu pretenţii de calitate la tine, dar uneori un lucruşor cumpărat în regim second poate avea viaţă lungă. Asta filosofează pe aleea dintre tarabe două mămici cu pruncii scurgându-se după jucăriile sclipitoare înşirate pe nişte mese. Târgul ăsta este şi prilej de socializare. Oamenii îşi dau întâlnire aici sau se văd pur şi simplu. Ce-ai mai făcut, ce cumperi, ce fac ai tăi, ce a mai făcut primarul, cine ce a mai plagiat, mergi la referendum?
O experinţă ce merită repetată
Duminicile petrecute pe la piaţ? sunt pline de descoperiri. Nu cump?r?turile m? aduc aici, ci oamenii. Peisajul uman f?cut din mici petice colorate, ?mpletite ?n agita-ta ?es?tur? a t?rgului. Experimentarea lui este o nuvel? desf??urat? pe viu; oboseala, c?ldura, ?mbr?ncelile inerente, lipsa locului de parcare, aglomera?ia din autobuz (c?nd ?sta a fost mijlocul de transport), nimic nu mai conteaz?. Pentru c? aici sunt detalii ?i ?nt?mpl?ri care arat? c?, dincolo de crize televizate, lumea mic? se mi?c? ?n ritmul ei, chiar dac? ??i cump?r? tricouri second-hand ?i papuci ?made in? wherever?. C? dorin?a de vat? pe b?? a copiilor pune punct dilemelor politice ?ntre ta?i. C? tot se mai schimb? re?ete ?n timpul prob?rii pe pietri? a unei perechi de pantofi. C? branduri de renume din lumea modei pot z?cea confortabil laolalt? cu vechituri pr?fuite de timp. Cu siguran?? cu to?ii avem nevoie, din c?nd ?n c?nd, de o zi haihui printre tarabe.ă sunt pline de descoperiri. Nu cumpărăturile mă aduc aici, ci oamenii. Peisa-jul uman făcut din mici petice colorate, împletite în agitata ţesătură a târgului. Experimentarea lui este o nuvelă desfăşurată pe viu; oboseala, căldura, îmbrâncelile ine-rente, lipsa locului de parcare, aglomeraţia din autobuz (când ăsta a fost mijlocul de transport), nimic nu mai contează. Pentru că aici sunt detalii şi întâmplări care arată că, dincolo de crize televizate, lumea mică se mişcă în ritmul ei, chiar dacă îşi cumpără tricouri second-hand şi papuci „made in… wherever”. Că dorinţa de vată pe băţ a copiilor pune punct dilemelor politice între taţi. Că tot se mai schimbă reţete în timpul probării pe pietriş a unei perechi de pantofi. Că branduri de renume din lumea modei pot zăcea confortabil laolaltă cu vechituri prăfuite de timp. Cu siguranţă cu toţii avem nevoie, din când în când, de o zi haihui printre tarabe.
