Copilul e chipul lui Dumnezeu și fiecare palmă pe care i-o dai te trimite în întuneric.
Trăim într-o lume în care suntem nevoiți să ne zbatem pentru a trăi de pe o zi pe alta, iar pentru a obține cele necesare, de multe ori devenim mai impulsivi, mai agresivi. Probabil, nu o dată ți s-a întâmplat să vii acasă după o zi de muncă obosit, stresat, extenuat și nu mai ai răbdare să-ți asculți copilul, să-i acorzi atenția de care are nevoie în acel moment sau poate chiar, să te repezi să-l mustrezi dur pentru o prostioară înfăptuită peste zi și să i aplici corecția cu palma crezând că “e pentru bi-nele lui”. Dar, oare știi ce înseamnă violența asupra pruncului tău în fața Domnului?
Copilul este chipul lui Dumnezeu și odată ce-l agresezi verbal sau îl abuzezi sexual te supui unui păcat fundamental care-și are rădăcinile într-un orgoliu exacerbat. Modul abuziv prin care înțelegi să-ți exerciți autoritatea și dreptul de proprietate asupra lui nu respectă libertatea fiecărei ființe create de Bunul Dumnezeu, ajungând astfel la un păcat major pentru care vei da socoteală în fața Lui. “Iar cine va sminti pe unul dintr-aceștia mici care cred în Mine, mai bine i ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării” (Matei 18,6). Așadar, pentru lacrimile înnăbușite ale copilului, pentru țipetele lui îngrozite vei plăti scump. Bătaia nu este ruptă din Rai, iar teoria potrivit căreia „e al meu, eu l-am făcut și îl cresc cum vreau, cum îmi place mie” nu face altceva decât să aprofundeze pedagogia puterii și a simțului de proprietate.
Îi deformezi voința umană
Indiferent cum ți ai abuza propriul copil, țipând la el, batjocorindu-l, lovindu-l sau supunându-l unor relații sexuale, tu singur ca părinte îi deformezi și-i mutilezi voința umană. De ce? Pentru că el va riposta, va ajunge să dezvolte manifestări de protest și îndârjire, iar la vârsta adultă va deveni irascibil și agresiv. Și inevitabil, la rândul său își va educa pruncii cu aceeași îndârjire. Chiar dacă este greșit interpretată semnificația doctrinei „păcatul e strămoșesc” considerându-se că toți copiii sunt răi din naștere, ea conține și un sâmbure de adevăr. Evident, pruncii nu sunt răi din naștere, dar părinții care i-au adus pe lume constituie primul lor model în viață și prin povețele, prin educația oferită îi înrăiesc.
Nu fi surd! Încearcă să-i auzi nevoile
Străduiește-te să ți folosești cât mai corect autoritatea asupra micuțului căruia i-ai dat viață cu voința lui Dumnezeu. Oricât ai fi de supărat, atunci când îți „alinți” puiul cu palma, nu lăsa orgoliul să te domine. Deschide bine ochii și nu sta nepăsător la dorințele lui. Nu fi complet surd și insensibil la nevoile sale pretinzând că-i faci un bine, că acest lucru îi va fi învățătură de minte și-i va folosi la un moment dat. Mai mult, trebuie să fii conștient și de faptul că oamenii din jur care asistă la stilul tău otrăvitor de a-i corecta comportamentul copilului, devin la rândul lor victimele tale deoarece, tind să se considere neputincioși în remedierea situației.
Controlează-ți mânia gândind așa:
● Odată abuzat, copilul tău va începe să se simtă foarte singur și se va izola în suferința și nefericirea lui
● Va simți că nu poate să împărtășească durerea nimănui
● Va tinde să se închidă în el, să nu mai socializeze cu oamenii din jurul lui, să-i îndepărteze pe toți pentru simplul fapt că tocmai mama sau tata, persoanele cele mai dragi lui, pe care le iubește cel mai mult pe lume l-au trădat
● Nu va mai avea încredere nici măcar în tine.
Caută mântuirea! Mergi și cere-i ajutorul preotului
Chiar dacă ești victimă sau agresor, nu înseamnă că nu poți fi iertat, că nu poți fi iubit, că nu mai ai nicio șansă de a restabili încrederea în tine însuți și în cei din jur. Mergi la un preot căruia să i te confesezi sincer și din tot sufletul și ai să vezi cum, dintr-un om distrus, de nimic așa cum erai privit anterior, vei fi înconjurat de atenție, compasiune și vei ajunge să comunici din ce în ce mai bine cu aproapele tău. Deși trecutul nu mai poate fi schimbat, dragostea lui Dumnezeu va începe să vă vindece rănile sufletești amândurora. Și tu, și copilul veți începe să observați lumina dincolo de întuneric, viața dincolo de abuz și violență.
Rugăciunea care ți aduce liniștea sufletească
Doamne Dumnezeule! Fiii pe care îi am sunt un dar al bunătății Tale. Tu ai făcut a se naște în mine simțământul care îi face scumpi inimii mele, simțământul dragos-tei părintești.
Ție îți închin copiii mei, Doamne! Binevoiește a le fi lor Părinte; eu sunt un neputincios muritor și fără de ajutorul tău nu pot face nimic.
Dă-le lor, Doamne, înțelepciune, ca să cunoască și să voiască binele. Dă-le lor comorile cele cerești ale virtuții, că acestea sunt bogății nepieritoare. Nu cer pentru ei, Dumnezeul meu, bogății pământești care sunt supuse stricăciunii, ci Te rog să le dai trupuri sănătoase și iubitoare de osteneală, ca să poată câștiga lupta împotriva rele-lor vieții. Păzește inimile lor de orice alunecare păcătoasă și apără nevinovăția lor.
Doamne Dumnezeule, iartă-mă că nu știu să cresc cum se cuvine acești copii pe care Tu mi i-ai dăruit. Iartă-mă, Dumnezeule, iartă-mă! În loc să învețe de la mine numai cele bune, copiii învață și cele rele și fără să vreau devin prilej de sminteală pentru ei. Degeaba îi sfătuiesc să facă binele și să țină poruncile dacă ei văd că eu nu le păzesc. Degeaba îi îndemn cu vorbele dacă faptele mele nu sunt pe măsură.
O, cât sunt de vinovat în fața Ta și a lor! În loc să Te mărturisesc prin faptele mele am făcut împotrivă. Greu cu adevărat este pentru mine, păcătosul, să cresc cum trebuie copiii. Cum va crește un copil care nu a văzut în părinții săi pilde de fapte bune?
Iartă-mă, Doamne, iartă-mă!
Amin!
Copilul abuzat se va izola în suferința și-n nefericirea lui
