Proiectul prin care Ceauşescu voia să transforme, înainte de 1989, Capitala în port la Dunăre ar putea să devină realitate, dacă autoritățile și-ar da silința. Comisia Europeană a acceptat, în urmă cu ceva timp, să finanțeze cu 800 de milioane de euro această lucrare. Faptul că șantierul a devenit raiul hoților și este într-o stare avan-sată de degradare, nu face decât să mărească prețul lucrărilor, care ar putea ajunge în jurul a 2 miliarde de euro. Chiar și așa, investiția ar fi una viabilă, în contextul în care mediul de afaceri european și-a arătat interesul pentru această rută de transport. Pe lângă aceasta, s-ar putea rezolva problema irigațiilor pe suprafețe importante dar și crearea a mii de locuri de muncă.
Ilfovenii, și nu numai, ar putea, în câţiva ani, să meargă cu vaporul spre Litoral. România a înaintat trei proiecte către Strategia Europeană pentru Regiunea Dunării, iar cel mai amplu dintre ele este canalul care ar urma să lege Bucureştiul de restul Europei, prin Coridorul 7 pan-european de transport, care leagă regiunile avansate tehnologic şi financiar (din centrul şi nordul Europei) de zonele bogate în resurse (din Estul Europei şi Asia). Strategia Europeană pentru Regiunea Dunării înseamnă un set de măsuri şi reglementări prin care se urmăreşte îmbunătăţirea conectivităţii sistemului de transport, a protecţiei mediului şi dezvoltarea socio-economică a statelor riverane Dunării, iar pentru Bucureşti înseamnă aproximativ 800 de milioane de euro investiţi într-un spaţiu care face parte din zona metropolitană a oraşului.
Navigație fără risc de inundații
De atât ar fi nevoie, potrivit cifrelor vehiculate la dezbaterile Forumului Internaţional de Infrastructură de la Bucureşti din noiembrie 2010, ca bătrânul proiect să fie definitivat. Pe lângă importanţa comercială a proiectului (canalul Dunăre-Bucureşti ar face legătura între porturile din sudul Capitalei, Olteniţa şi Giurgiu), demararea lui ar însemna scoaterea de sub efectul inundaţiilor a circa 30.000 de hectare de terenuri agricole, a 6.200 de gospodării și-ar asigura apă pentru irigarea a 150 de mii de hectare, iar la reluarea lucrărilor ar fi create aproximativ 10.000 de locuri de muncă. Deşi Comisia Europeană a acceptat finanţarea canalului Dunăre-Bucureşti, pentru ca lucrările să poată demara mai este nevoie de acordul miniştrilor Transporturilor, Telecomunicaţiilor şi Energiei din Uniunea Europeană.
Dezideratul numit portul 1 Decembrie
În 1 Decembrie, câţiva pasionaţi de pescuit şi atraşi de vremea caldă, stăteau pe marginea „gârlei”, vis a vis de ruinele de ciment care promiteau atât de mult oda-tă. Aici, în urmă cu peste 30 de ani, a început construirea portului Bucureşti. Este vorba despre portul de pe canalul Dunăre-Bucureşti, un vis comunist, dar care ar pu-tea fi reînviat acum, pe bani europeni. Comisia Europeană a aprobat, recent, finanţarea lucrării ce ar costa peste 800 de milioane de euro. Iar visul dictatorului comu-nist, de a transforma Capitala într-un oraş-port, nu mai depinde decât de trei decizii: acordul miniştrilor Transporturilor, Telecomunicaţiilor şi Energiei din Uniunea Euro-peană. Oamenii din zonă spun că ar fi extraordinar să se întâmple acest lucru. ”Am avea de lucru, nu numai noi, ci și copiii noștri. De fapt mai mult ei, că noi suntem, după cum vezi matale, mulți pensionari”, ne spune nea Cristache Marinescu
Multe din acestea nu sunt cunoscute de cei mai tineri. Intrigați de ce ar face cineva poze ruinelor din canal, care atârnă jalnic aşteptând, parcă, să fie luate de râu, ne vorbesc despre port. „Aici trebuia să fie portul. Acu’ pozaţi nişte bolovani, betoane şi resturi de tot felul aduse de râu”, spune unul dintre tinerii aflați la pescuit.
Ce ne mai spun oficialii
„Sunt lucruri concrete, nu e vorba de bani noi, avem încă pe actualul exerciţiu bugetar al UE, până în 2013, cam 45 de miliarde de euro încă disponibile. Printre ce-lelalte proiecte se numără asigurarea navigabilităţii pe tot parcursul navigabil al Dunării şi pe toată durata anului, generalizarea internetului de bandă largă în mediul urban, crearea unui institut internaţional pentru Delta Dunării şi Marea Neagră, elaborarea unui sistem de monitorizare a ecosistemelor, îmbunătăţirea calităţii apei prin construirea de staţii de purificare în majoritatea porturilor dunărene”, spunea ministrul Baconschi. ”Fiecare stat din regiune poate coordona maximum trei domenii priori-tare, iar un domeniu poate fi coordonat de maximum două state. Fiecare are subsumate mai multe acţiuni care vor fi implementate prin intermediul proiectelor”, spunea același ministru , arătând că România va fi implicată în coordonarea a trei domenii – transportul fluvial (împreună cu Austria), turismul şi cultura (împreună cu Bulgaria), gestionarea riscurilor generate de fenomene extreme (împreună cu Ungaria). MAE este coordonatorul naţional în privinţa implementării proiectelor Strategiei Dunării, urmând să pregătească organizarea unei structuri interministeriale de coordonare. „Vedem strategia Dunării ca pe o strategie durabilă, verde – adică orientată pe protec-ţia mediului, bazată pe noi tehnologii şi inovare şi pentru a creşte calitatea vieţii cetăţenilor români care trăiesc de-a lungul malului românesc al Dunării”, preciza minis-trul Baconschi.
