În această perioadă, culturile de grâu şi de orz se află deja în faza de 2-3 frunze sau chiar la începutul înfrăţirii. Plantele sunt în pericol de a fi atacate de diverși dă-unători. Afidele sunt cele care pot produce pagube însemnate culturilor cerealiere, deoarece acestea înțeapă frunzele și le sug sucul celular. În urma acestui atac, frun-zele se contorsionează la locul înțepăturii, unde apare o decolorare care ulterior se înroșește. Plantele care suferă un atac puternic se pot ofili și usca. Afidele pot trans-mite și unele virusuri care provoacă viroza piticirii galbene a orzului. Pragul economic de dăunare se cifrează, în aceste cazuri, la 10 insecte/plantă. O grupă la fel de periculoasă de dăunători o reprezintă muștele cerealelor, care, pe fondul secetei și a temperaturilor ridicate semnalate în ultima vreme, se pot înmulți primejdios de mult. Cele mai „virulente” sunt musca suedeză a grâului, musca suedeză a orzului, musca galbenă, musca minieră și musca neagră a cerealelor. Atacul este produs de larve, iar plantele afectate se recunosc uşor în câmp, deoarece frunza centrală e galbenă şi în curs de ofilire. La baza acestor frunze există o rosătură, ca o spirală. Mu-gurele de creştere este distrus, larva dezvoltată roade o galerie care străbate tulpina. În final, plantele atacate se ofilesc şi mor, iar densitatea lanului se reduce. Un alt simptom al atacului este înfrăţirea exagerată a plantelor, dar fraţii formaţi sunt slab dezvoltaţi. Pierderile de recoltă în urma atacului larvelor muştelor cerealelor, survenit în perioada toamnei, pot ajunge la 10-20%.
Prevenirea și combaterea atacurilor acestor dăunători presupun câteva reguli și tehnologii. Semăntul cerealelor de toamnă trebuie făcută în epoca optimă, specifică fiecărei regiuni. Semănatul timpuriu este total neindicat. Densitatea acestuia trebuie să se încadreze în baremul normal. O densitate mai redusă, de 300-400 de boa-be/mp, poate avantaja atacul dăunătorilor. Întrucât gramineele spontane sunt gazde primare pentru afide, se recomandă combaterea buruienilor monocotile sau distru-gerea samulastrei de grâu şi de orz din culturile de rapiţă, sau de pe terenurile destinate semănatului – în anul următor – a culturilor de primăvară. Se recomandă evita-rea cultivării cerealelor în monocultură. Pentru perioada de toamnă, în general, se recomandă doar efectuarea tratamentului chimic al seminţelor, care este cea mai efi-cientă și economică metodă de protecție. În rest, de la răsăritul culturii şi până la venirea iernii, semănăturile de grâu şi de orz trebuie atent monitorizate.
