Mihai Eminescu și Ioan Slavici au fost primii intelectuali care au susținut ideea construirii, încă din secolul al XIX‑lea, a unei mari catedrale în București, denumită atunci ”Catedrala Mântuirii Neamului”, ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru independența națiunii române.
Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 736, ediția print
Eminescu, al cărui atașament față de valorile spirituale românești este binecunoscut, a considerat credința drept o forță fundamentală în viața națiunii. Cu prilejul aniversării zilei sale de națere, la 15 ianuarie, este de remarcat că poetul național a susținut ideea unei catedrale naționale ca expresie a recunoștinței și unității poporului român. Această idee a fost reluată de-a lungul istoriei și dusă la împlinire sub grija și coordonarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României. Anul acesta, pe 26 octombrie, în ziua prăznuirii Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, Catedrala Națională va fi sfințită de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului împreună cu Preaferiticul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Evenimentul solemn marchează Centenarul Patriarhiei Române și va rămâne în istorie ca un moment de profundă semnificație spirituală și națională. Anul 2025 aduce, așadar, o dublă aniversare pentru Biserica Ortodoxă Română. Se împlinesc 140 de ani de la recunoașterea statutului de Biserică Autocefală și 100 de ani de când aceasta a fost ridicată la rangul de Patriarhie. Încă de anul trecut, Sanctitatea Sa Bartolomeu I al Constantinopolului menționa importanța acestei sărbători: ”Iubim Biserica fiică a României și așteptăm cu nerăbdare să participăm la sărbătorile oficiale de la București, de anul viitor, dedicate centenarului ridicării la demnitatea patriarhală a Bisericii autocefale din România, de către Patriarhia Ecumenică”.
Fascinanta istorie a Catedralei Naționale
Proiectul acestei catedrale a fost inițiat de Regele Carol I încă din perioada dobândirii Independenței României, dar lucrările au luat avânt abia sub conducerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Primul moment de sfințire a avut loc în 2018, la Centenarul Marii Uniri, când altarul sfântului lăcaș a primit binecuvântarea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a Patriarhului României. Cu acel prilej, în Sfânta Masă a fost încoportată lista cu numele tuturor eroilor români cunoscuți din istorie, aproximativ 350.000, marcând simbolic jertfa poporului român pentru credință, independență și libertate. Patriarhul României a menționat într-un mesaj ulterior că acest edificiu monumental este o expresie a recunoștinței poporului român față de Dumnezeu și un simbol al unității naționale. După sfințirea din 2025, Catedrala Națională va deveni un loc de rugăciune deschis tuturor credincioșilor, având un program liturgic bogat, inclusiv cu prilejul sărbătorii Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor.
Progresul lucrărilor de construcție
Lucrările de construcție ale Catedralei Naționale sunt aproape finalizate. În acest an urmează instalarea crucii pe turla mare, finalizarea instalațiilor interioare, montarea vitraliilor exterioare și consolidarea structurii de rezistență a porticurilor de la intrarea principală. Pe partea artistică, lucrările de pictură avansează rapid, sub coordonarea atentă a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Planul iconografic respectă tradiția bizantină și se extinde pe o suprafață impresionantă de 25.000 de metri pătrați. Catapeteasma pictată în mozaic, cu o suprafață de peste 400 de metri pătrați, este considerată cea mai mare de acest tip din lumea ortodoxă. Echipa de 220 de pictori, condusă de artistul Daniel Codrescu, lucrează intens pentru a finaliza acest proiect monumental. ”Efortul depus este uriaș, dar rezultatul va fi unic, demn de tradiția și spiritualitatea noastră ortodoxă”, susține artistul. Catedrala Națională reprezintă mai mult decât o construcție arhitecturală. Ea este un simbol al identității naționale, un omagiu adus eroilor și o mărturie a credinței poporului român. După deschiderea oficială, acest lăcaș va rămâne un punct de referință spirituală și culturală pentru toate generațiile viitoare.
