Minciuni oficiale și crusta lor protectoare
Primul sfat: atenţie la cuvinte! Cu cele vorbite, mai treacă-meargă. Lucrurile devin însă cu adevărat grave, când intră în joc cuvântul scris. Cel din acte. E arma care bate tot. Ascuţită, cu muchii tăioase, cu pulbere sau focos nuclear, îţi nimicește viaţa. Instantaneu. E cazul nostru. Așa li s-a întâmplat fraţilor Parfenie.
În general, cuvintele vorbite sunt pe planul doi. Acolo, pare mai ușor să redresezi situaţia. Uneori. Sau să o întorci, „ca la Ploiești”, cum se zice. Măcar cât de cât, tot din cuvinte. Puterea supremă rămâne însă a celor scrise. Trecute în documente, purtătoare de sigilii ori ștampile. De la tratatul de pace până la ordinul de execuţie sau actul de proprietate. Așa a stabilit istoria lumii. Și e drept să fie astfel. Sunt actele oficiale.
„Gogoși”, confirmate notarial ca adevăruri
Ce te faci însă când documentele consfinţesc abuzuri? Din corupţie, trafic de influenţă sau prostie. Separat sau combinate. Nu ai decât o cale – apelezi la justiţie. Numai că la noi, ea se mișcă lent, în ani. Între timp, încărunţești, îţi pierzi vlaga, agoniseala. Realitatea te separă cu brutalitate de ceea ce e corect.
De cîte ori n-aţi auzit că „nea cutare” a murit cu dreptatea-n mână.
În cazul terenului de 1.000 mp și casei ridicate – de cuplul procurorului Daniel Ţicău și consulului la Strasbourg, Mioara Mantale – peste zona de protecție a lacului Tâncăbești, tărășenia a pornit cu un act, întocmit de notăriţa Adriana Ilie, din București.
Primele secvenţe din filmul urmelor de elefanţi
Turnarea „peliculei” a început în iunie 2010. Să reţinem aceasta dată, de referinţă în istoria afacerii. Urmele ei din documente? Sunt clare, vizibile, ca ale unei turme de elefanţi. Până atunci însă, în 2008, Ștefan Cristea – proprietarul mai multor parcele de teren din vecinătatea lacului Tâncăbești – ia decizia să le alipească
într-o suprafaţă mai mare. Ce speră el? Să devină dezvoltatorul unui ansamblu rezidenţial, pe o arie extinsă, cu un profit substanţial. Ce face el? Întocmește la notăriţa Adriana Ilie, actul de contopire a suprafeţelor mici. Vecinătăţile lor? Între altele, firește, se află zona de protecţie a lacului. Până aici, toate bune și frumoase.
Mahării patriei
Și vine luna iunie a lui 2010. E momentul când Ţicău și Mantale poposesc pe acele plaiuri și li se oferă o porţiune mică de teren. Numai 1.000 mp. Plătită sau nu. Bani sau trafic de influenţă? Habar n-am! Numai că șpilul e să aibă ieșire la lac. Or, asta nu se poate decât peste zona lui de protecţie. Căci altfel, la ce bun o curte a unei bojdeuci, în plin câmp? N-are nici un chichirez.
Cum să nu aibă ei o căsuţă cu ponton, pentru ambarcaţiuni? Cum să se diferenţieze de nesimţiţii îmbuibaţi, cu mașini de lux, mai tari decît ale lor. Atenţie, că în plus, mai e și declaraţia de avere. Deci, „avem o problemă. Cum procedăm”?
Notăriţa „de milioane”
Profesionistă de nădejde, Adriana Ilie! Păi cum să faci să satisfaci (pardon de rimă) cerinţa mondenă a cuplului Ţicău-Mantale? Trebuie găsit ceva simplu, ca orice lucru genial. Apoi, a sclipit ideea. Orbitoare,
simplă, eficientă. Laser, frate! Începând cu iunie 2010 se modifică geografia locului! Nu așa, de capul ei. Ci cu act notarial. Nu tu cataclism, nu tu calamitate.
„Stihia” notarială e soluţia!
Toiagul fermecat al scamatoarei
În primele file ale actului întocmit de ea, a transcris cu exactitate vecinătăţile proprietăţii lui Cristea. Adică, zona de protecție a lacurilor Tâncăbești. La final însă, “hocus-pocus”, minune, uită asta și înlocuiește totul, cu vecinătatea…lacului Snagov (?!).
Nu înţeleg de ce nu a trecut numele muntelui Tâmpa. L-ar fi făcut pe Cristea să aibă proprietăţi învecinate cu Brașovul. Așa ar fi putut să scoată omul la vânzare municipiul Săcele. Să fie numai o chestiune de tarif? Oricum, Brașov e o zonă mai scumpă.
Trusa de păianjen
Plasa ţesăturii lui e întinsă în toate cotloanele puterii. Îi atingi un filament, vibrează toată pânza. Devii victima fără șanse a făpturii veninoase. Dar dacă tragi de un capăt al lui? Poţi face rost de firul care te poate proteja, ca un cocon. Sau ca o crustă.
Țicău și Mantale sunt funcţionari de stat, cu poziţii ierarhice de perspectivă în instituţiile lui de forţă și control al legalităţii. Cuplul e conectat la eșaloanele de putere ale ţării. Cu legături și relaţii la vârf, în administraţia oficială. Și cu însemnate câștiguri materiale. Ce conține trusa lor? Bani, influenţă, forţa autorităţii, aroganță, sfidare.
Din foișorul naţiunii, spre lumea mare
Ea, între altele, a fost prefect al Capitalei, inspector guvernamental la Secretariatul General al Guvernului. Acum e Consul General la Strasbourg. El, procuror la Directia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), ce ţine de Consiliul Superior al Magistraturii, a devenit apoi consilier al procurorului general Laura Codruţa Kovesi. Acum lucrează la Consiliul Europei.
După cum vedeţi, standardele naţionale nu mai prezintă un interes pentru cuplul propietar la Tâncăbești. Au trecut la combaterea cu succes a criminalităţii transfrontaliere, internaţionale.
Nu uitaţi însă că, în acest serial regăsiţi doar o mică parte realităţii noastre. Lucruri asemănătoare, și chiar mai rele au loc chiar în acest moment.
Ce alegi, băi?
Banii sau viaţa?
Oricare slujbaș al instituţiilor statului înţelege alternativa: poate deveni victimă sau protejat de sistem. O pricepe oricine are o funcţie administrativă, în eșaloanele secundare. De la inspecţia cutare sau cadastru, ori primărie de comună, ape și câte or mai fi. Puţini sunt cei care pot rezista presiunii sau tentaţiilor. Cei mai mulţi, cedează. Alţii se fac că nu văd.
În episoldul următor:
Cum se transformă un Certificat de Urbanism din mic, în complex? Dar o Autorizaţie de Construcţie? De ce e bine mai întâi să construiești ce vrei, după cum te taie capul, ca mai apoi să obţii intrarea în legalitate. La ce nu îţi folosesc avizele obligatorii?
(Va urma)
Bojdeuca lui Țicău și Mantale
„Apropitarii” Mantale și Țicău. Ea – consul, el – procuror
