Nimeni nu poate contesta faptul că orice lege este perfectibilă și că ea este musai să fie modificată atunci când schimbările survenite în evoluția societății o cer. Cu atât mai mult Codul Penal, instrumentul menit să ne apere de fărădelegile semenilor noștri. Dar atunci când modificările sunt efectuate în interesul unei clase politice care are puterea să le facă, situația devine îngrijorătoare. Mi se pare periculos pentru „mârțoaga” de democrație din România ca o șleahtă de parlamentari să încerce să se situeze mai presus de lege, umblând șmecherește la prevederile Codului Penal. Este chiar strigător la cer.
Una dintre noile prevederi privește regimul interceptărilor telefonice, reglementat în deja faimosul articol 140. Obligația procurorului de a-l anunța pe cel care se presupune că a comis o infracțiune că este urmărit penal și i se vor intercepta convorbirile telefonice îl transformă pe magistrat într-un fel de „pisică cu clopoței de gât”. Adică, „băiatu”, ia vezi tu ce faci că noi vrem să te băgăm la mititica!” Te apucă râsu’-plânsu’.
O altă modificare, mult mai perfidă, este cea prin care se reduc pedepsele pentru luare de mită și trafic de influență. Adică taman „bolile” de care suferă o bună parte din politicienii ajunși în funcții de răspundere! O adevărată mană cerească, pentru bieții de ei!
În Romania se fură, de mai bine de două decenii, într-o veselie. Dar, aș îndrăzni eu să spun, există două categorii, bine delimitate, de hoți. Una este cea a celor care sunt împinși către infracțiune de lipsa de educație și de condițiile sociale și economice, mai concret de sărăcie, șomaj și disperare. Unii ajung, astfel, să fure din instinct de conservare, devenind niște „Jeani Valjani ai societății. Rezolvarea acestor probleme revine statului, prin reprezentanții săi, înalții funcționari, care ar trebui să se preocupe de creștera nivelului de bunăstare al societății, care i-a trimis în funcțiile pe care le dețin. Dar, ce să vezi? O bună parte dintre aceștia fac parte din cea de-a doua categorie de infractori, cea a celor care fură nu pentru că sunt săraci, ci pentru că sunt lacomi, venali, lipsiți de scrupule și disprețuitori față de „talpa țării”. Sunt cei care-și votează „superimunități”, reduc pedepsele pentru infracțiunile de corupție în care ei excelează și vor să fie anunțați când sunt interceptați. Și asta se întâmplă în timp ce o amărâtă care a luat câțiva metri de cablu de pe un șantier primește ani grei de închisoare…
Bomboana de pe coliva justiției este, însă, amendamentul, votat de Senat, prin care se abrogă pedeapsa „presiuni asupra Justiției”. Nu de alta, dar reprezentanții Puterii care ar „comite” astfel de presiuni trebuie să doarmă liniștiți, pentru a se putea dedica bunului mers al „trebilor” națiunii. A, am uitat! Să doarmă liniștiți și să fure liniștiți. Somn ușor!
