Temperaturile ridicate din luna februarie au grăbit intrarea în vegetaţie activă a cerealelor de toamnă şi a rapiţei, mai devreme decât era firesc.
Una din culturile cu sensibilitate crescută la temperaturi scăzute este rapița. Alternanțele dintre îngheț și dezgheț, posibile în această lună, pot provoca pagube mari prin reducerea densității culturilor. Sensibilitate ridicată faţă de scăderea temperaturilor la momentul desprimăvărării manifestă şi culturile de orz şi de orzoaică de toamnă, astfel că plantele decălite de temperaturile ridicate din luna februarie pot fi uşor distruse la temperaturi de -10 grade Celsius. Grâul de toamnă poate fi afectat de venirea bruscă a temperaturilor scăzute dacă plantele au trecut din faza de rezistenţă, şi-au reluat procesele de creştere şi au trecut în „stadiul de lumină”. Alternarea repetată a îngheţului şi a dezgheţului solului poate determina ruperea rădăcinilor şi dezgolirea nodului de înfrăţire. În astfel de situaţii, culturile se tăvălugesc cu tăvălugul neted şi se fertilizează cu azot pentru formarea de noi rădăcini.
Însămânţarea culturilor din epoca I
Imediat ce solul s-a zvântat, terenul se pregăteşte pentru semănat. Lucrarea trebuie realizată printr-un număr minim de treceri, prevenind astfel fenomenul de tasare a solului, dar şi pentru reducerea la minim a consumului de carburanţi precum şi pentru păstrarea apei în sol. Utilajele moderne de prelucrare a solului realizează, la o singură trecere, şi erbicidarea preemergentă, şi distrugerea buruienilor, şi afânarea patului germinativ pe adâncimea de semănat.
