Un pic de istorie despre „Arborele Vieţii”
Mozaicul cu acest nume a fost realizat în perioada 1902-1904, când pictorul Gustav Klimt a primit o comandă fabuloasă de la un bacher belgian care îşi construia un palat la Bruxelles. De fapt, a fost un triptic alcătuit din „Aşteptarea”, „Copacul Vieţii” şi „Împlinirea”, iar Copacul este partea centrală a acestui triptic. În viziunea lui Klimt, Copacul Vieţii ar reprezenta complexitatea caracterelor umane, mereu agitate de un spirit contradictoriu. În fiecare dintre noi ar sălăşlui atât ce e bun, cât şi ce e rău.
Cum a ajuns Copacul Vieţii la Petrăchioaia
Printr-o coincidenţă şi un noroc providenţial, aproape, în săptămâna „Şcoala altfel”, spune Mariana Iordănescu. „Una dintre colegele mele de catedră, suplinitoare de engleză, s-a întâlnit într-o altă localitate din ţară cu Cristi, student la Arte Plastice. Şi, din vorbă în vorbă, au ajuns la subiectul Petrăchioaia, unde ambii locuiesc fără să se fi întâlnit vreodată. Şi pentru că ne pregăteam de zilele şcolii altfel, le-am propus să vină la şcoală să le arate copiilor cum să deseneze, să picteze. Când a venit Cristi şi a văzut că se poate, a vrut imediat să-şi demonstreze talentul pe pereţii goi ai sălii de festivităţi, împreună cu alţi doi colegi. Dorinţa lor a fost să le cumpărăm materialele, ceea ce s-a întâmplat a doua zi dimineaţa. Primarul ne-a dat 5 milioane de lei cu care am cumpărat vopselele şi pensulele. Proiectul propus de Cristi, Ioana şi Lucian a fost ca pentru holul de la intrarea în sala de festivităţi să fie un fragment din „Arborele Vieţii”, iar pentru pereţii din faţa scenei o pictură contemporană care să cuprindă, stilizat, dar vizibil, cuvintele şcoala altfel. Ceea ce se vede ca o ploscă este de fapt litera „o” din cuvântul şcoală. Pe restul vă las să le descoperiţi”, spune râzând profesoara Iordănescu.
De la „Les Elephants Bizzares” la Salina de la Slănic
Altfel, în afară de înfrumuseţarea pereţilor, cadrele didactice s-au ocupat şi cu înfrumuseţarea spirituală a copiilor. Trupa Les Elephants Bizzares (Elefanţii ciudaţi, în traducere) i-a învăţat pe copii din tainele percuţiei cu ajutorul unor tuburi care rezonau pe notele gamei do major, iar copiii au descoperit, cu încântare, că pot face zgomot organizat. Apoi, elevii de clasa a V-a au fost la muzeul de geologie la o lecţie interactivă şi la staţia meteorologică, cei de a VI-a au ajuns la Muzeul literaturii şi la cel de Istorie iar elevii de a VIII-a au fost, alături de profesoara Iordănescu, spectatori la Teatrul Nottara, la „Mult zgomot pentru nimic”. „Au fost deosebit de încântaţi de spectacol şi sper mult că această comedie romantică a lui Shakespeare le-a deschis gustul către teatru. Apoi, a urmat Muzeul comunicaţiilor şi informaticii de la Podul Otopeni unde, cu toate că nimerisem în zi scurtă, cei de acolo ne-au fost ghizi minunaţi. Copiii au văzut primul computer făcut în Bucureşti, de lungimea unui perete şi a fost fascinant pentru ei. Apoi, în această săptămână altfel, copiii au lucrat pe computer, au ascultat legende despre Paştele în lume şi am făcut şi un pom cu ouă. Cei mici au făcut salate, iar cei de la clasele I-IV au fost la salina de la Slănic-Prahova. Nu vă pot povesti bucuria lor imensă când s-au văzut pentru prima oară în faţa pereţilor de sare!”, spune Mariana Iordănescu.
Aşadar, deşi săptămâna „Şcoala altfel” nu este chiar pe placul părinţilor din Capitală, pentru copiii din Ilfov este un moment deosebit pentru descoperiri. Cu cât stau mai departe de Bucureşti, cu atât copiii ies tot mai puţin şi doar prin şcoală ajung, câteodată, şi la un muzeu.
