Să ai în propria localitate un mijloc de a apăra localnicii împotriva focului sau a inundaţiilor s-a dovedit a fi, de multe ori, o idee foarte bună, salvatoare chiar, deşi trebuie să te zbaţi puţin. Iar o comună ca Perişul, unde viaţa se desfăşoară departe de Capitală şi locuitorii sunt împărţiţi în sate aflate la distanţă faţă de primărie trebuia să se organizeze în acest sens.
Cum să ai un SVSU
Alături de locotenentul George Cășaru de la ISU Ilfov mergem pentru o discuție cu viceprimarul comunei Periş, Zenobia Mureşan și astfel am aflat, pas cu pas cum şi de ce s-a ajuns la concluzia că propriul Serviciu Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă (SVSU) este ceea ce trebuie locuitorilor comunei. «În primul rând s-a luat în considerare faptul că Periş este înconjurat de pădure şi avem mult teren agricol cu cereale, unde se produc multe incendii de vegetaţie. Iar incendii sunt în continuare, indiferent câte avertizări orale sau scrise facem noi ca primărie. Apoi, suntem la o distanță destul de mare de cea mai apropiată subunitate de intervenție a ISU Ilfov, aceasta aflându-se la Snagov. Apoi, unul dintre sate, Buriaş, este la 12 km distanţă faţă de Periş, iar celălalt sat, Bălteni, este la 5 km. E clar că se ajunge ceva mai greu la noi, în caz de nevoie. Pe aceste considerente, în 11 martie 2008, Consiliul local Periş a hotârăt că este necesar un efort pentru înfiinţarea și dotarea SVSU. Ce înseamnă efort? Financiar, în primul rând, pentru că bugetul comunei Periş nu este foarte mare, zona nemaifiind atât de industrializată. Ne-am mobilizat şi s-a putut. Dar nu pot să trec peste colaborarea excelentă pe care o avem cu ISU Ilfov, alături de care îmbunătăţim SVSU» spune Zenobia Mureşan.
2 autospeciale veghează la Periş şi Buriaş
Şi, aşa cum este normal, un SVSU odată înfiinţat trebuie şi dotat. Iar viceprimarul povesteşte: «Prima autospecială pe care am avut-o a fost închiriată cu posibilitatea ca maşina să rămână în proprietatea comunei. A doua, pentru Buriaş, am primit-o donaţie din partea unei perişence căsătorită cu un cetăţean norvegian. În acest an, 2014, primarul şi Consiliul local au hotârât construirea unei remize în satul Buriaş, pentru ca autospeciala să nu mai stea în aer liber. Desigur că există şi greutăţi la nivelul dotării şi tot la bani ajungem. O dată pe an ne gândim să luăm câte ceva din ceea ce se uzează. Autospeciala închiriată a fost luată inclusiv cu auxiliare: costume de protecție, furtunuri, aparate de respirat, trusă de prim ajutor.
Câte 6 hidranţi pe localitate
Lipsa hidranților constituie o mare problemă în caz de incendiu, în general şi mai ales în oraşe. La Periş existau 6 hidranţi pentru zona Periş-Bălteni. Cum Buriaşul nu avea, în 2012 s-a luat hotărârea construirii a altor 6 hidranţi, semnalizaţi şi aceştia, la vedere, cunoscuţi de pompieri şi de toată lumea. «În Buriaş şi Bălteni nu s-au prevăzut iniţial hidranţi pentru că aveam rampele de alimentare naturale şi se alimenta din pârâul mânăstirii sau din Ialomiţa. E mai sigur cu hidranţi iar pompierul are tot timpul legătura cu staţia de apă şi, în caz de nevoie, sună şi se măreşte presiunea apei», explică viceprimarul de la Periş.
Legislativul trebuie să acţioneze
O întreb pe Zenobia Mureşan şi despre ceea ce ar trebui îmbunătăţit sau schimbat privind legislaţia în domeniu, în aşa fel încât un SVSU să funcţioneze cât mai aproape de perfecţiune. «Îmbunăţăţiri? În primul rând trebuie plătiţi voluntarii, căci aceştia trebuie să fie activi 24 din 24. Un membru SVSU nu are concediu, nu are duminică. Ca să ai un om activ trebuie să-l plăteşti corespunzător. Apoi, permanent trebuie să avem motopompe (avem una dar nu are putere mare) şi utilaje performante. Avem un utilaj de descarcerare, tot prin donaţia norvegiană, dar trebuie întreţinut, pornit periodic. Şi apoi legea trebuie să permită angajarea de oameni pregătiţi special pentru acest serviciu, avem doi şoferi angajaţi şi atât. Legea prevede că pentru un serviciu voluntar eficient trebuie să ai angajat un șef de serviciu cu pregătire de specialitate, care să aibă sub 50 de ani. Cum să faci asta? Greu găseşti pe cineva tânăr căruia să-i dai puţini bani, nu poţi să ţii pe cineva tânăr cu 700 de lei şi de banii primiţi să fie disponibil 24 din 24, 7 zile din 7, 365 de zile din an. Şoferul trebuie să fie angajat, nu poţi să pui un voluntar la volanul unei autospeciale. Avem 2 şoferi care ştiu să facă de toate. Ne descurcăm onorabil, comunitatea e cât de cât unită şi dacă se întâmplă ceva, sare toată lumea într-un mod foarte organizat. Ascultăm de cei doi pompieri, Liviu şi Nicu. Cât de util poate fi propriul SVSU ? Foarte util şi recomand tuturor comunelor să aibă serviciul propriu, căci este în beneficiul dumnealor.”
De 31 de ani pompier
Discutăm despre profilul voluntarului între activitatea de voluntariat, viața profesională și viața de familie și viceprimarul comunei ne îndreaptă către Liviu Trușcă, de 31 de ani în serviciul de voluntariat, unul dintre cei doi șoferi angajaţi. «Sunt mulţumit că acolo unde intervin fac faţă cu brio și pot ajuta oamenii. Am fost și la concursuri, am luat în trecut locul I pe București. Nu am fost în concediu din 1989, iar salariul meu este de 1020 lei, adică 820 lei în mână. Înainte mai aveam sporuri de gestiune sau altele, dar criza le-a redus. Am 44 de ani vechime și 31 de ani aici, la același loc de muncă și, în medie, pe an, particip la circa 40 de intervenţii. Eu sunt anunţat prin sistemul 112 și plec la intervenție cu forțele profesioniste. Însă sunt cazuri în care acționez și singur. Desigur că ar fi foarte ușor dacă aș mai avea un coleg, angajat ca și mine, să facem echipă cum trebuie atunci când e nevoie. Așa, din cauză că nu se pot face angajări, eu și cu Nicu Bondoc suntem singurii abilitaţi, ca să folosesc un termen la modă. În 2013 am participat la stingerea a 5 incendii de locuințe, nu au fost victime umane, știm ce trebuie făcut, dar mai multe forţe nu ar strica.» spune Liviu Trușcă. Ce oameni minunaţi are glia aceasta!
