Târgurile, pieţele, oboarele, iarmaroacele sau bazarurile au pus bazele comerţului intern şi extern al României de azi şi istoricii consemnează faptul că, „mai ales de la începutul secolului al XIX-lea, unele din târgurile temporare (adică zilele de târg) au devenit permanente.” Iar unul dintre acestea este cel din Bragadiru, de pe strada Unirii, care are loc duminica.
Cu dubla, cu funia, cu măsura, cu litra….
Pe o ceaţă groasă ca slănina, duminică, 14 decembrie, pe la orele 9, intrăm pe poarta târgului din Bragadiru, nu înainte de a ni se cere taxa de intrare de 2 lei. Lume? Cât se putea vedea repede prin nesuferita ceaţă. Şi, pe post de soare: grăunţe galbene de porumb, uruială, grâu, legume de tot felul şi fructe, frumoase mere ionatane, cu miros divin. „E 10 lei dubla ori de grâu, ori de uruială”, zice Nea Nae, venit din Dâmboviţa. Are 6 hectare de teren pe care le lucrează cu soţia şi povesteşte că vrea să-l dea. „Nu mai pot lucra, iar copiii nici să nu audă”, povesteşte trist.
Un bunic de la Dărăşti vinde morcovii frumoşi, de grădină, cu pământ proaspăt pe ei cu 5 lei pentru 3 kilograme. Un nene din Bolintin vinde şirul de covrigi cu 10 lei şi nu departe de el, alte bidoane, galbene ca soarele lipsă: era ulei, 5 litri cu 28 de lei. Un tânăr sfios din Dâmboviţa vinde baloţi de paie, cu 7 lei bucata. Moşul şugubăţ de alături îmi spune că găina pe care tocmai o admir „s-a vândut, taică, devreme, dar o lăsă aci până face cumpărături”. Vreo 50 de lei găina, albă şi încă ţanţoşă. Şi peste toate acestea, multe mâini aspre, muncite ale unor chipuri pe care mulţi politicieni ar trebui să le vadă mai des. Mult mai des!
Poliţie, DSVSA, administrator
Poliţistul de la Poliţia oraşului Bragadiru îmi povesteşte că atmosfera e liniştită, dar veselă, ca de târg. „Sunt aici pentru a împiedica pătrunderea celor care vor să vândă carne, căci nu e voie”. Îi urez serviciu uşor (şi dacă se poate cu mai puţin frig) şi intru într-o clădire din dreapta. Când colo, ce să vezi! Dorina Ionescu şi o colegă de la DSVSA Ilfov erau în control. „O să fim mereu până pe 31 decembrie, aşa că lumea să stea liniştită”, îmi spune Dorina Ionescu. Apare şi administratorul pieţei, Stelea Coadă, partener perfect de poveşti „pe repede înainte”. „Târgul funcţionează aici de circa 15 ani şi este autorizat pentru cereale, legume şi fructe. După cum vedeţi, alături este o mini-hală cu vitrine frigorifice, dar actele necesare autorizării fac parte din bugetul pe 2015. Sunt toate condiţiile legale îndeplinite aici, în târgul de la Bragadiru, adică şi toalete publice și apă potabilă. Taxa este de 2 lei şi aţi venit bine că la 10 se termină”. Ieşim din târg şi pe toată strada Unirii era plin de tarabe cu carne de porc, proaspătă, de cu o zi înainte. 15 lei kilogramul. Ne apropiem de o familie, din Clinceni aflăm, căreia îi solicităm analiza trichineloscopică a cărnii pe care o au de vânzare. Iar pe hârtia eliberată de medicul veterinar Aurel Niţescu, din Clinceni, citim „ Fără trichineloză”. E bine, cumpărăm!
Farmecul cumpărăturilor din târg
Îţi dai seama de farmecul pe care îl au cumpărăturile făcute în astfel de târguri abia când pui mâncarea în farfurie, vinul în pahare şi povesteşti ce ai mai văzut şi cu cine ai vorbit. Realizezi, astfel, că ai cumpărat româneşte şi, indirect, ai contribuit la mulţumirea unor oameni amabili ce vor să trăiască decent din roadele pământului lor. Încă se mai găsesc produse cu gust, trebuie doar căutate. Iar preţurile sunt cât se poate de avantajoase. Din câte ştim, deocamdată, cumpărături se mai pot face sâmbăta, la târgul de la Domneşti şi tot, duminica, la Voluntari. Hai la târg, nu vei regreta!
Foto: Andrei Dumitru
