Eu, unul, nu cred în nevinovăția Elena Udrea. Chiar dacă aș putea fi acuzat că nu sunt „politically correct” și că nesocotesc un principiu de bază, cel al „prezumției de nehoție”, ca să-i zicem așa. Eu nu pot să cred că Nuți, care de ani de zile înoată în apele tulburi ale politicii românești, a rămas necontaminată de epidemia de corupție și venalitate care a cuprins clasa politică din România. Nu poate nimeni să mă convingă că, în cei 10 ani de căsnicie cu unul dintre cei mai veroși afaceriști din țară, a rămas imaculată și habar n-avea ce învârtea galinaceul soț. Între noi fie spus, nu cred că Nuți l-a luat de bărbat pe Dorinel numai pentru că este tânăr, frumos și deștept. Că banii de „vuitoane” și „lubutini” (Louboutine – un brand de pantofiori ultracostisitori) veneau din afacerile cinstite ale lui Dorinel, sau ale ei, înseși. Obrazul fin cu cheltuială se ține, iar banii nu pică din cer. Banii, în România, pică din șpăgi, o știe și un copil de grădiniță. Și cine sunt „beneficiarii” spăgilor? Politicieeeniii! Mă poate contrazice cineva? Nu! Pentru că, de ce intră românul în politică? De ce aleargă după posturi de decizie, în care se învârt fonduri babanare, politicienii români? Ca să fureee! E la mintea cocoșului, nu-i așa? Și așa cum spuneam odată, acum nu vedem, deocamdată, decât vârful aisbergului. Dar, la frenezia procurorilor DNA, vom continua să rămânem cu gura căscată, ca și până acum, la aflarea sumelor și numelor din alte cazuri de corupție.
Ce mi se pare stupefiantă este ingenuitatea cu care Nuți amenință, în stânga și dreapta, cu dezvăluiri despre matrapazlâcurile colegilor ei, politicienii, ca s-o parafrazăm pe tiza dumneaei, coana Leana. Cum fato, adică aveai la cunoștință despre jaful din banii publici petrecut sub ochii tăi și ai tăcut mâlc? Unde-ți era simțul cinstei și al onoarei, simțul civic? De ce nu ți-ai făcut atunci datoria de cetățean onest? Îți spun eu de ce! Pentru că erai în cârdășie cu toți acești tâlhari! Pentru că tu, însăți, făceai parte din „tagma jefuitorilor”! Și vii acum, ca o floricică, și ne spui, cu o privire nevinovată, că totul este o făcătură și o răzbunare a „agenturilor „! Ne lași?
Toată această convingere mi-a fost întărită de atitudinea „pygmalion-ul” politic a lui Nuți – soră cu corupții – care, în momentul izbucnirii scandalului, a preferat să se joace de-a bunicuțul, în loc să sară în apărarea odraslei sale politice. În zadar îl căuta ea deznădăjduită pe Băse, că marinarul se dăduse la fund. Doamne ferește, nu al Nuțicii! O nouă confirmare a presupunerilor mele a venit odată cu congresul unei alte creații băsesciene – PMP. Aici, omul surprizelor Băsescu a rostit câteva cuvinte de complezență despre Nuți, spunând că speră să i se confirme că blonda este un om cinstit, bla, bla, bla. Și că se bucură că Udrea a avut „delicatețea” gestului de a nu se prezenta la congres. Hopaaa! Asta explică multe. Explică și de ce, în ciuda faptului că fusese așteptat la PMP cu covor roșu și birou, Băse nu a venit. Cine era atunci șeful partidului? Nuți. Mi se pare limpede că el mirosea ceva și nu dorea să mai fie asociat cu Udrea. Și, iată cum a ieșit dumneaei din scenă a apărut și marinarul, ca un „deus ex machina”. Salvatorul partidului mărului verde. Că tot spune To(lo)mac, noul președinte, că cu Băsescu în frunte pemepiștii vor avea victorii multe și vor câștiga alegerile din 2016! Q.E.D. La revedere, și-un măr verde!
