Cazul elevului cu nevoi speciale. de la o şcoală Ilfoveană
Relatam, acum câteva săptămâni, despre problemele apărute la o şcoală din Ilfov, odată cu înmatricularea unui elev din clasa a III-a repatriat din Franţa. Părinţii celorlalţi copii din clasă reclamau comportamentul violent al acestuia. Practic, susţineau ei, elevul îşi teroriza colegii. Am vorbit atunci şi despre mijloacele de care dispune sistemul educaţional românesc pentru a gestiona aceste situaţii, dar şi pentru a ajuta astfel de copii. Tot atunci, o serie de factori de răspundere, împreună cu părţile implicate, au încercat să găsească, împreună, soluţii pentru soluţionarea situaţiei de criză în care se ajunsese.
Pe scurt, pentru cei care nu cunosc unele detalii, este vorba despre A.I., un băieţel născut în Franţa, dintr-o căsătorie mixtă. El, împreună cu mama lui, Angela, au fost abuzaţi, de către tatăl său, fizic şi psihic, mai bine de 10 ani. În urma chinurilor la care a fost supus, băieţelul a rămas cu traume profunde. A fost înscris în clasa a III‑a dintr-o școală ilfoveană, deși nu stăpânește limba română. Are probleme de adaptare, de învăţare, la scris și la citit şi devine violent, fizic şi verbal, dacă este atins, ţinut de mâini, sau dacă se simte frustrat. Reacţiile sale sunt, deseori, incontrolabile, apar mai ales în timpul recreaţiilor, iar colegii săi le-au căzut victime în nenumărate rânduri.
Situația de criză s-a declanșat după evenimentele din 8 ianuarie 2015. Atunci, în pauza dinaintea orei de religie (şi nu în timpul orei, aşa cum ne relatase unul dintre părinţi), în absenţa învăţătoarei, plecată de urgenţă acasă, la copilul grav bolnav, A.I. a bătut trei copii, apoi s-a dezbrăcat în clasă, a făcut gesturi obscene şi a început să urle. Urmare a unui şir de violenţe care începuseră în octombrie 2014, această întâmplare i-a determinat pe părinţi să nu-şi mai trimită copiii la şcoală, până la rezolvarea situaţiei.
O şedinţă cu scântei
Marţi, 13 ianuarie 2015. La şcoală este convocată o şedinţă cu părinţii, cu participarea unor reprezentanţi ai unor instituţii de învăţământ de la nivel judeţean. Inspectoratul Şcolar, CJ RAE, printre acestea, alături de conducerea şcolii. Refuzul părinţilor de a-şi trimite copiii la şcoală produsese reacţii mai ample, decât până atunci, din partea diriguitorilor învăţământului ilfovean. Discuţiile au debutat furtunos. Directorul CJ RAE a solicitat o colaborare mai bună din partea părinţilor, în demersul de a-l ajuta pe A.I., cerându-le, totodată să încerce să se pună în locul mamei acestuia. „Acest copil nu este un obiect. El este un om. El trebuie ajutat, de dumneavoastră, de toţi. Încercaţi, încercaţi cu noi alături să vedem ce putem face. Noi am pus la cale un plan de intervenţie personalizată, care a început să fie aplicat. Din ce am vorbit cu doamna psiholog, am înţeles că acest copil nu este pierdut şi fără şanse. Problema lui este cea a incapacităţii de adaptabilitate, determinată de nişte cauze care nu au depins de el”, a spus directorul CJ RAE.
Discuţii aprinse, reproşuri şi acuzaţii
Nu au lipsit nici reproşurile, adresate de conducerea şcolii părinţilor prezenţi. Ei au fost admonestaţi că au făcut reclamaţii şi au creat o vâlvă prea mare în jurul acestui caz, care putea fi rezolvat pe plan local. Cu toată atmosfera destul de tensionată, am remarcat intervenţia Valentinei, profesor de engleză. Ea a ridicat problema implicării Angelei în supravegherea fiului său. „Dacă ştiu că fiul meu are un comportament anormal, îl ajut şi nu-l părăsesc. Mă duc zi de zi cu el la şcoală, până sunt sigură că el este pe calea cea bună. (…) Mama nu ne-a spus că are probleme cu copilul, să fim atenţi al comportamentul lui, să nu fie bruscat, să nu fie atins, pentru că el reacţionează într-un fel. La început, copilul a avut un comportament relativ normal. Apoi, lucrurile au deviat din ce în ce mai mult. A ajuns să aibă un comportament extrem de agresiv! Cred că un rol cheie, în acest caz, îl are mama copilului. O rugăm să se implice mai mult!”, a spus Valentina.
Părinții se arată dornici să ajute
Mulţi părinţi s-au arătat dispuşi să o ajute pe Angela, mama copilului. Unii au propus să-l invite pe A. la ei acasă, să se joace împreună cu copilul lor. Reprezentanţii ISJ s-au angajat să facă demersurile necesare pentru ca Angela să-şi înscrie copilul cel mic la grădiniţă, pentru a avea mai mult timp pentru fiul mai mare. Mariana, psihologul consilier, va fi detaşată, timp de o săptămână, pentru supravegherea şi consilierea lui A.I., dar şi pentru consilierea celorlalţi copii, urmând să facă acelaşi lucru şi cu părinţii acestora. De asemenea, Angela va trebui să-şi supravegheze fiul în pauzele dintre ore, lucru pe care ea l-a acceptat. La propunerea părinţilor, s-a hotărât montarea unei camere de luat vederi în clasă, pentru o mai bună monitorizare. „Facem paşi mici, dar siguri. După ce îl vom recupera şi-l vom integra pe acest elev, eu sunt convins că toţi veţi fi mulţumiţi şi mândri că aţi contribuit ca acest copil cu traume să treacă mai uşor peste această perioadă nefastă din viaţa lui”, a concluzionat directorul şcolii.
Părinţii, nemulţumiţi de rezultatul măsurilor luate
La aproape o lună după acea şedinţă, o bună parte dintre părinţi este, în continuare, nemulţumită. Afirmă că nu s-a produs nicio schimbare în comportamentul lui A.I. şi că incidentele au continuat, în ciuda măsurilor luate. Iată ce povesteşte una dintre mame, Livia: „Doamna psihopedagog a fost prezentă, aşa cum se stabilise, la toate orele de curs, timp de o săptămână. Din câte mi-a spus dumneaei, scopul său a fost să observe comportamentul tuturor copiilor din clasă. Nicidecum să stea lângă A., să‑l supravegheze, să-l consilieze. Într-una din aceste zile, copilul respectiv a început să ţipe în urechea colegilor, să-i îmbrâncească, să-i sperie. Unii au râs, alţii s-au speriat, cert este că atunci când a speriat-o pe fiica mea, i-a ţipat în ureche şi a îmbrâncit‑o, fetiţa mea s-a speriat atât de tare încât s-a albit la faţă, din spusele colegilor şi i s-a făcut rău. Acasă, mi‑a spus că a simţit că i s-au înmuiat picioarele şi i-a venit să leşine. Mama copilului a venit la şcoală doar o singură zi. Cred că unica în care şi-a dus copilul mai mic la grădiniţă, apoi a venit la şcoală şi a stat pe hol. A fost singura zi. Un alt incident s-a petrecut în săptămâna care a precedat vacanţa intersemestrială. Mi s-a povestit că A.I. a început să se strângă singur de gât. S-a sugrumat atât de tare încât s-a înroşit la faţă, a început să lăcrimeze, iar când s-a oprit a început să icnească, să verse, practic. Apoi a început să-şi tragă palme peste faţă şi să-şi smulgă părul din cap. Mi se pare un gest sinucigaş! Oare este normal să lăsăm copii să vadă aşa ceva? Altă dată, şi-a suflat nasul şi a început să arunce cu şerveţelele pline de mizerie în învăţătoare.”
Autoritățile școlare, nemulțumite de atitudinea părinților
Livia ne-a mai spus că responsabilii şcolii le-au spus părinţilor că elevul are probleme de adaptare şi le-a reproşat acestora că nu doresc să-l ajute în acest sens. „Părerea mea este că şcoala nu-l ajută! Că propria mamă nu-l ajută! În primul rând şcoala trebuie să-l ajute! Cum putem noi, părinţii, să ne substituim specialiştilor în educaţie? Copilul acesta are nevoie de un ajutor specializat, dar se pare că nu există resurse în acest sens”, susţine Livia. Ea ne-a mărturisit că părinţii sunt hotărâţi să acţioneze în judecată toate forurile competente, dacă nu vor primi, conform solicitărilor oficiale formulate către acestea, toate informaţiile şi documentele cu privire la situaţia acestui copil. „În instanţă vom solicita dosarul integral al copilului şi vom cere tragerea la răspundere a tuturor departamentelor care trebuiau să evalueze, să analizeze actele acestui copil şi să ia măsurile în consecinţă, în funcţie de rezultatele acestor evaluări şi analize. Pentru că vrem să vedem legalitatea înscrierii sale la şcoală, în temeiul Legii 544”, spune Livia. De altfel, la cererea fiicei sale, a mutat-o la altă şcoală. „Copilul meu refuză să mai meargă în acea clasă! Deşi îşi iubeşte foarte mult învăţătoarea. Îi este teamă să mai meargă la şcoală”, afirmă Livia.
Conducerea școlii nu a dorit să facă prea multe comentarii pe marginea acestui subiect. Este convinsă că există o ameliorare vizibilă a comportamentului lui A.I și că măsurile luate au început să dea roade. Totodată, consideră că unii părinți exagerează amploarea violențelor și îi manipulează pe ceilalți părinți.
