Începutul noului an şcolar ne oferă prilejul de a mărturisi câteva gânduri, însoţite de rugăciuni înaintea Atotmilostivului Dumnezeu, spre a dărui harul Său izvorâtor de putere şi nădejde la acest nou început de drum, deopotrivă, elevilor, profesorilor şi părinţilor, pentru a învinge curajos greutăţile şi piedicile de tot felul, cauzate de criza materială şi morală prin care trece societatea noastră, în general, şi şcoala românească, în special.
Părintele diacon Alexandru Gabriel Negoiță / Parohia Chiajna
Articol publicat în ediția printată a Jurnalului de Ilfov Nr. 367 
Ordinea desfăşurării evenimentelor de-a lungul anului bisericesc începe la 1 septembrie, fiind asimilată de Biserică pe filiera tradiţiei mozaice, conform căreia la această dată a avut loc o serie de evenimente biblice, între care amintim: crearea lumii, retragerea apelor Potopului, aducerea Tablelor Legii de către Moise şi intrarea evreilor în Canaan. Pe de altă parte, motivaţia alegerii acestei date, ca început al anului bisericesc, este dată în legătură cu momentul începerii activităţii publice a Mântuitorului, atunci când în sinagoga din Nazaret a citit cuvintele proorocului Isaia, anunţând „anul milei Domnului” (Luca 4, 18-19). Cei 318 Sfinţi Părinţi de la Sinodul I Ecumenic oficializează şi generalizează această hotărâre, în conformitate cu prescripţiile calendarului iudaic, conform căruia, după întoarcerea din pustiul Carantaniei, Mântuitorul a intrat în sinagoga din Nazaret în luna a VII-a, numită Tişri (Septembrie).
Cu Naşterea Maicii Domnului începe timpul mântuirii
Fiecare început de an bisericesc ne deschide istoria mântuirii care este conţinută în cele trei perioade liturgice, Triodul, Penticostarul şi Octoihul, şi care, pentru creştini, reprezintă posibilitatea simţirii duhovniceşti a prezenţei reale a evenimentelor biblice, prin harul Duhului Sfânt, în fiecare zi a vieţii lor. Înşiruirea ciclului de sărbători hristice de-a lungul unui an nu face altceva decât să reactualizeze liturgic activitatea Sa mesianică, făcând, astfel, posibilă experierea vieţii în Hristos, în timpul istoric actual, de către fiecare persoană umană, ca fiind la fel de reală înlăuntrul trupului ecleziastic, aşa cum a fost în timpul biblic. De asemenea, durata unui an bisericesc, de la 1 septembrie până la 31 august, sintetizează întreaga lucrare soteriologică, de la crearea lumii şi până la Eshaton. Ortodoxia identifică aceste trăiri prin sărbătorile mariale, prăznuite la începutul şi sfârşitul anului.
Ţelul: instruirea şi desăvârşirea…
Luna septembrie nu reprezintă doar începutul anului bisericesc sau al Indictionului, ci, cu excepţia câtorva state europene, reprezintă începutul anului şcolar. Acest fapt nu este întâmplător, ci demonstrează, cel puţin în spaţiul românesc, unitatea şi complementaritatea existente între cele două instituţii, Biserica şi Şcoala. Această complementaritate reiese din faptul că amândouă au ca obiectiv formarea omului, Şcoala ocupându-se de instruirea, iar Biserica de mântuirea lui. Punctul comun între cele două instituţii reiese din faptul că Pedagogul prin excelenţă este Logosul divin, iar câştigarea vieţii veşnice se realizează prin cunoaşterea Adevăratului Dumnezeu (cf. Ioan 17, 3). Aşadar, izvorul cunoaşterii este Dumnezeu Cuvântul. Chiar Hristos este Cel care încredinţează Apostolilor misiunea de a învăţa pe oameni.
… căci numai înţelegerea lui Hristos poate genera puterea înţelegerii corecte a lumii
Omul reprezintă temeiul fundamental al simbiozei dintre cele două instituţii care consimt în efortul de a-l instrui şi desăvârşi, transmiţându-i o cunoaştere autentică ce îşi are adevăratul izvor în revelaţie şi îşi găseşte împlinirea în Dumnezeu Cuvântul întrupat. Numai înţelegerea lui Hristos ca axă a cunoaşterii, în jurul Căruia gravitează orice cunoaştere, poate genera tânărului o conştiinţă echilibrată şi puterea înţelegerii drepte şi corecte a lumii şi existenţei. Fără Dumnezeu, orice act cognitiv rămâne incomplet, fără sens şi forţă morală, o formă seacă incapabilă de a atinge o finalitate cu adevărat înălţătoare. Educaţia spiritului uman îşi găseşte echilibrul doar prin raportare la Hristos, deoarece doar El are puterea convertirii spiritului uman la adevăratele valori spirituale.
Să ajute Cel de Sus ca toţi profesorii să dăltuiască în sufletele şcolarilor cele mai frumoase şi folositoare învăţături, spre împlinire personală şi spre slujirea patriei în sânul căreia s-au născut şi cresc!
(Va urma)
