Sau invers. Cum vă place mai mult. Despre cei doi termeni puteți afla mai multe din programul de guvernare conceput de Alianța Romania Dreaptă prin care aceasta pretinde că va reporni inima României. Pentru resuscitarea pacientului, ARD propune o varietate de soluții unele dintre ele destul de realiste și benefice, dar elaborate într-un limbaj prețios, intelectualist și alambicat, folosind termeni tehnici, de specialitate, care, bag mâna în foc, nu vor fi înțeleși vreodată de marea masă a electoratu-lui. Ce să înțeleagă nea Vasile de la Oltchim despre flexicuritatea cu care îl vor blagoslovi viitorii ipotetici guvernanți, când el nu are ce pune copiilor pe masă. Cum să creadă el în flexibilitatea și securitatea (căci asta înseamnă bazaconia de sintagmă) locului de muncă, când n-a mai primit salariul de două luni de zile și este în pericol să fie azvârlit în stradă pentru că Guvernul nu este în stare să facă o privatizare ca lumea? Tot ce ar putea pricepe alegătorul Vasile ar fi cel mult partea de mijloc a cu-vântului, pe care, în mod sigur, o va asocia cu locul unde-i doare pe diriguitorii nației de mai bine de 20 de ani. Noi îl sfătuim să stea liniștit, pentru că viitorul posibil Executiv se va preocupa îndeaproape de completitudine. Și ca să nu rămână nelămurit, îi vom spune ce scrie în Programul ARD despre problema în cauză. I-auzi, ia! „Elaborarea măsurilor de politică publică trebuie să captureze efectul de sinergie, de aceea, măsurile vor fi elaborate și implementate în așa fel încât să acopere sfera de acțiune guvernamentală preconizată”. E clar, autorul a băut apă după nea Nelu Iliescu! Și ca să înțelegeți totuși ce înseamnă completitudine, nu vă mai țin pe jar și vă ofer definiția din DEX: completitudine – proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziție supusă regulilor de deducție poate fi demonstrată. Mai mult, în domeniul pieței muncii, Alianța va avea grijă la „evitarea hazardului moral (rigidității nominale) în negocierile tripartite privind contractele colective de muncă”. Ptiu, dra-ce!. Și pentru că v am lămurit buștean, haide să vedem ce mai preconizează aredeii. Nimic nou sub soare. Aceleași bla-bla-uri despre stimularea creșterii economice, atragerea de fonduri europene, asigurarea de locuri de muncă, îmbunătățirea sistemului de Sănătate și Educație, reducerea cotei unice de la 16 la 12%, scăderea cu 5% a cotei CAS plătită de angajator, înființarea unei noi bănci de stat pentru investiții, exploatarea gazelor de șist și nu mai continuu, ca să nu vă plictisesc.
De partea cealaltă a baricadei, principalul adversar politic și favoritul numărul 1 la câștigarea mult-râvnitei puteri, USL, interpretează cam aceeași melodie, dar cu oarecare triluri și nuanțări. Astfel Uniunea dorește păstrarea cotei unice de 16%, pentru cei cu venituri de peste 1.600 de lei, dar vrea totodată să aplice impozite diferențiate de 12% pentru salarii cuprinse între 1000 și 1600 de lei și de 8% pentru cei cu venituri până la 800 de lei, care va fi, de altfel, și salariul minim pe econo-mie. După 4 ani se va reveni la TVA de 19%. Până atunci TVA pentru producătorii de păpică va fi redus, din cota de 24% aceștia plătind 9% la buget, urmând ca 15% să le fie returnate. Totodată, USL vrea să reîmpădurească România, având probabil mustrări de conștiință pentru jaful din ultimii 22 de ani. Promisiunile sună bine (mai puțin enormitatea cu crearea a 1 milion de locuri de muncă, care ne aduce aminte de vremuri apuse) și, la prima vedere, împletesc armonios măsurile cu tentă socială cu cele menite să relanseze și să stimuleze economia, de factură pur liberală. Mai să sari în sus de bucurie și să votezi USL-ul cu două mâini dacă n ai avea experiența legislaturilor anterioare, când generoasele promisuni s-au înfăptuit doar pe hârtie. Vorba-ceea, teoria ca teoria, dar practica ne omoară! Sau alta, mai franțuzită, „ promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois”! În fine, trebuie să remarc, totuși, că Programul USL „Creștere, Dezvoltare, Locuri de muncă” este măcar redactat pe înțelesul tuturor, chiar dacă cele scrise acolo sunt greu de realizat, iar unele, fanteziste. Pentru că, în afara de neputința cronică dovedită de-a lungul vremii de cei care ne-au condus, viitorul câștigător va trebui să se confrunte și cu cei trei „cerberi financiari”, FMI, CE și Banca Mondială care, mai mult ca sigur, vor face harcea-parcea programul atât de generos al useleilor și-i vor aduce grabnic pe aceștia cu picioarele pe pământ, mai ales că în 2013 România are de rambursat 5,18 mld de uro către Fond.
