Vânzoleală frenetică în Parlament cu ocazia revizuirii Constituției! La cât de barosan e forul legislativ actual, nici nu-i de mirare. Care mai de care, legiuitorii nației se întrec în a propune amendamente. Uneori, chiar trăsnite, după cum spune Traian Băsescu. Dar, dacă privești cu atenție, observi că lucrurile nu se desfășoară chiar atât de haotic, cum ar părea la o primă vedere. Există un „fir roșu”, o strategie bine definită, care urmărește ca Parlamentul să devină Puterea dominantă în România. Ce Executiv, ce Justiție? Pe noi ne-a ales boboru’, noi vom tăia și spânzura, în viitor, noi suntem cele 600 de capete luminate ale națiunii!!! Pentru a-ți da seama de această mișcare, nu trebuie decât să iei la puricat amendamentele depuse, menite a șubrezi puterile celorlalte două surate, Executivul și Justiția. Cât despre instituția prezidențială, ce să mai vorbim? Ea va fi „defrișată de atribuții”, după cum s-a exprimat Băsescu, încât președintele nu va mai fi decât o momâie care va putea dormi cât îl vor ține curelele. Fără îndoială, o funcție care îi va veni mănușă lui Crin. Crin Antonescu.
Asta n-ar fi nimic. Dar constat, în amendamentele propuse, derapaje antidemocratice inacceptabile. Cum ar fi cel care ar permite parlamentarilor să cheme în comisii orice persoană, pentru a da socoteală cu privire la faptele sale. E un demers cu bătaie lungă. Măsura are drept țintă, în primul rând, ținerea sub control a magistraților, mai precis a procurorilor. Faci tu , procuror DNA, dosar unui parlamentar corupt? Ia, vino aici să dai socoteală. Beeei! Cum îți permiți tu să te dai la alesu’ poporului? Hai, marș la locu’ tău și vezi-ți lungu’ nasului! Tot acest demers îmi miroase a stabor parlamentar cu miros de McCarthy-ism. Nu știți cine a fost nenea ăsta? A fost un senator american care, în contextul Războiului Rece, înființase o Comisie de Cercetare a Activităților Antiamericane. Propun ca comisia (sic) noastră să se numească Comisia de Cercetare a Activităților Antiparlamentare, care să ia la bani mărunți pe oricine se opune hotărârilor cu o înaltă valoare teoretică și practică a aleșilor noștri.
Dar, ce se fac, bieții de ei, că făcură o nefăcută. Au respins amendamentul BOR care prevedea că nu se pot uni prin căsătorie decât persoanele de sex opus. Să te ții acum afurisenii. ’Or mai avea voie acum, în timpul slujbelor, preoții să se roage pentru conducătorii țării?
Lăsând la o parte gluma, ceea ce se-ntâmplă acum cu revizuirea Constituției ar trebui să dea de gândit alegătorului. Care alegător, însă, este într-o stare de apatie totală. O blazare care îl face să nu mai creadă în viitor. El a căpătat convingerea că nu mai este nimic de făcut. Nu crede că revizuirea Constituției i-ar putea aduce vreo ameliorare a vieții de zi cu zi. Și așa, de-a lungul vremii, legea fundamentală a fost supusă la tot felul de perversiuni.
