Ca în fiecare an, duminică, pe 14 septembrie, creștinii au celebrat Înălțarea Sfintei Cruci, cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii lemnului sfânt. Această mare sărbătoare amintește de mai multe evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci.
Preot Florin Badea, parohul Bisericii Sf. Ilie din Săbăreni/Buftea
După ce împărăteasa Elena cere ajutorul creștinilor pentru fiul ei, Constantin cel Mare, care urma să poarte un război foarte greu (323), Dumnezeu îi arată împăratului semnul crucii pe cer, spunându-i că „întru aceasta vei birui”, lucru care s-a și întâmplat, sub semnul sfintei cruci. Mânată de victoria în chip minunat a fiului său, împărăteasa Elena caută și descoperă cinstita cruce nu departe de locul răstignirii, într-o fostă cisternă naturală, transformată în groapă de gunoi. Conform tradiției, i se descoperă în chip minunat locul unde se află crucea, spunându-i-se că deasupra locului crește o floare frumos-mirositoare – busuiocul, care de aceea se folosește astăzi în biserică. Descoperirea sfintei cruci, dar și săvârșirea multor minuni, face ca ea să fie căutată de o mulțime de credincioși. Văzând mulțime de popor, dornică de cinstita cruce și neavând loc în biserică, Fericitul Macarie, Patriarhul Ierusalimului, în data de 14 septembrie, înalță sfânta Cruce spre a fi văzută de toți. Văzând-o, credincioșii au strigat „Doamne, miluiește!”.
Țara sfântă, locul multor mărturii
La numai 2 kilometri depărtare de vechea cetate a Ierusalimului, într-o vale numită în limba evreiască ”Emeq HaMatzlevah”, se află o mănăstire foarte veche, care poartă numele ”Mănăstirea Sfintei Cruci”, sau în limba araba ”Derelem Mussalaben”. Această mănăstire a fost zidită pe locul de unde s-a luat cinstitul lemn pentru construirea crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos.
Taine necuprinse în Biblie
Despre copacul din care a fost luat lemnul pentru cruce, tradiția bisericii, precum și un manunscris sirian foarte vechi, consemnează faptul că istoria începe în timpul Patriarhului Avraam și este legată de apariția Sfintei Treimi, sub forma unor îngeri, la Mamvri. Tradiția spune că Îngerii i-au lăsat lui Avraam trei toiege, înainte de plecarea lor spre Sodoma. Urmează distrugerea Sodomei și Gomorei (descoperiri recente, arată că în locul celor două orașe distruse, astăzi se află Marea Moartă). Conform Vechiului Testament, în urma distrugerii Sodomei și Gomorei, Lot a fugit într-o peșteră cu cele două fiice ale lui. Acolo, după ce l-au îmbătat, acestea s-au iubit cu el pentru a naște descendenți, crezând că nu au mai rămas oameni pe pământ.
Miraculoasa putere a toiegelor lăsate de îngeri
După teribila sa faptă, Lot s-a consultat cu Avraam și l-a întrebat ce ar trebui să facă pentru a primi iertarea păcatelor. Avraam i-a dat lui Lot cele trei toiege (care se regăsesc în iconografie), pe care îngerii i le lăsaseră, și i-a spus să le planteze pe marginea Ierusalimului. El l-a învățat că toiegele trebuie udate cu apă din râul Iordan pentru a rezista și i-a spus că, în cazul în care acestea înfloresc, înseamnă că Dumnezeu i-a iertat păcatele, iar dacă nu, atunci el nu a fost iertat. Diavolul a încercat să-l împiedice pe Lot de la udarea toiagelor și îi pricinuia multe necazuri în încercările de a aduce apă tocmai de la Iordan cale de 60 de kilometri, dar în cele din urmă nu a reușit. Cu trecerea timpului, acestea au prins rădăcini și au înflorit într-un singur copac de pin, chiparos și cedru. A fost tăiat pentru a fi folosit la construirea templului din Ierusalim, dar în chip minunat, după ce l-au pregătit în mai multe rânduri, acesta nu se potrivea nicăieri. După ce a fost folosit ca bancă la intrarea în cetate, a fost aruncat într-o scăldătoare, folosită pentru spălarea oilor de jertfă, de lângă intrarea în cetate.
Vitezda, lacul multor minuni
Sfânta Scriptură menționează că un înger al Domnului se cobora în scăldătoare și tulbura apa, iar primul intrat se vindeca de „orice boală ar fi avut”. Îngerul se cobora pentru a scutura cinstitul lemn, împiedicând astfel afundarea lui. Prezența harului dumnezeiesc prin sfântul înger aducea vindecarea celui intrat. După condamnarea la moarte prin răstignire a Mântuitorului Hristos, preotoriul fiind foarte aproape de lacul Vitezda, grăbiți fiind a-L răstigni, au scos lemnul gata pregătit din lac și au făcut Crucea lui Hristos.
