@ Intrarea Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim este o lecție de umilință și iertare pentru noi toți
@ Prin viața și jertfa Sa, Hristos Domnul ne-a învățat ce înseamnă să iubim necondiționat, să iertăm din toată inima și să trăim în pace
@ În aceste zile suntem chemați să-i iertăm pe cei ce ne-au greșit și să ne iertăm pe noi înșine, să ne eliberăm de poverile vinovăției și să pășim pe un nou drum, cu speranță și curaj
Florile, bucuria și înflorirea naturii sunt simboluri ale speranței, ale renașterii și ale învierii. Ca în fiecare an, duminica Floriilor care este astăzi, pe 13 aprilie, ne aduce aminte de intrarea Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, când mulțimile Îl întâmpinau cu ramuri de finic, proclamându-L rege. Era un moment de mare bucurie, în care lumea credea că un nou împărat urma să domnească. Totuși, acest moment de glorie exterioară ascundea o lecție adâncă despre iubire și sacrificiu, despre puterea iertării și despre drumul pe care Hristos urma să-l parcurgă pentru a ne aduce mântuirea.
Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 748, ediția print
Intrarea lui Iisus în Ierusalim nu a fost una grandioasă, așa cum ne-am fi așteptat de la un rege. Nu a venit pe un cal impunător, ci pe un măgăruș, un simbol al umilinței și al păcii. Acesta este primul semn că iubirea adevărată nu caută puterea lumii, ci slujirea, dăruirea de sine și sacrificiul. Întreaga scenă, cu mulțimile care Îl aclamau, ne pregătește pentru ceea ce va urma, un drum al suferinței și al iertării. Iisus Hristos știa deja că aceleași mulțimi care Îl aclamau, strigând ”Osana!”, aveau să se întoarcă împotriva Lui, spunând ”Răstignește-L!” în doar câteva zile. Dar Iisus nu a răspuns cu ură sau cu dorința de răzbunare. A ales să rămână tăcut și plin de iubire, fiind gata să se sacrifice pentru mântuirea celor care Îl urau și Îl condamnau. În acel moment, Iisus ne-a dat exemplul suprem de iertare.
Iertarea lui Hristos, un dar necondiționat
Cea mai impresionantă demonstrație de iertare a lui Hristos a avut loc pe Cruce. În timp ce era răstignit, în mijlocul suferinței fizice și a durerii lăuntrice, Iisus nu a rostit cuvinte de judecată sau de dispreț față de cei care L-au condamnat. Dimpotrivă, a spus cuvinte de iubire, dar greu de înțeles pentru mulți: ”Părinte, iartă-le, căci nu știu ce fac!” (Luca 23:34). În acel moment, El le-a dat celor care Îl răstigneau un dar nemeritat, și nouă tuturor, o lecție despre iubirea necondiționată și despre puterea iertării. Aceasta nu este o iertare ”parțială” sau condiționată. Hristos nu a spus: ”Dacă vă pocăiți, vă voi ierta!”, ci a iertat în momentul în care aceia care Îl răstigneau și nici măcar nu știau ce fac. Iertarea Lui a fost un act pur de iubire și de milă, necondiționat și desăvârșit, fără așteptări sau limite. Este darul pe care Mântuitorul ni-l oferă tuturor, pentru a ne învăța să iertăm, chiar și atunci când ni se pare că celălalt nu ”merită” acest gest din partea noastră.
Să îmbrățișăm cu sufletul oamenii de lângă noi!
Așadar, iertarea nu este numai un principiu fundamental al creștinismului, ci și un exercițiu sufletesc vindecător. Dacă purtăm în inimile noastre ura, resentimentele și dăruirea de gânduri rele și energie negativă, nu vom putea trăi în pace cu noi înșine sau cu cei din jurul nostru. Așa cum iertarea lui Hristos a avut puterea de a vindeca răni adânci și de a aduce mântuirea noastră, și noi suntem chemați să eliberăm inimile noastre de orice formă de ură sau de neiertare. Dar cum facem asta? De multe ori, este mult mai greu să ne iertăm pe noi înșine decât să-i iertăm pe alții. Suntem adesea cei mai severi judecători ai propriilor greșeli și păcate. Dar iertarea de sine este extrem de importantă pentru a avea o viață plină de pace interioară și de împăcare. Acum când mai sunt câteva zile până la marea sărbătoare a Paștelui, când ne pregătim pentru învierea sufletului nostru, este momentul să ne privim cu ochi iubitori și să ne iertăm pentru greșelile trecutului. Așa cum Hristos ne iartă, la fel suntem chemați și noi să ne iertăm, să ne eliberăm de poverile vinovăției și să începem un nou drum, cu speranță și curaj. Acum, de Florii și în preajma Sfintelor Paște, să iertăm și să îmbrățișăm cu sufletul oamenii de lângă noi!
Cum să ne eliberăm inima de furie și resentimente?
Iertarea nu este un proces ușor, dar este vital pentru a trăi în lumină și pace. Așadar, cum aducem iertarea în viața noastră de zi cu zi?
- Iertându-i pe cei ce ne-au rănit – A ierta nu înseamnă a uita, ci a elibera inima de furie și resentimente. În această perioadă dinaintea Floriilor și a Paștelui, să ne gândim la acei oameni care ne-au făcut rău și să facem un pas spre ei, chiar și mental, în actul iertării. Nu pentru ei, ci pentru noi înșine, pentru a ne elibera de povara grea a urii. Așa cum Iisus Hristos i-a iertat pe cei care L-au răstignit, putem și noi să iertăm, chiar și atunci când durerea este foarte mare.
- Iertându-ne pe noi înșine – Cea mai mare povară pe care o putem purta este neiertarea față de propria persoană. Adesea, gândurile de auto-judecată și rușine ne împiedică să trăim în pace cu noi înșine. Iertarea de sine presupune să înțelegem că suntem oameni, să acceptăm că mai și greșim, dar că avem posibilitatea să ne ridicăm. În aceste zile de post și rugăciune, să ne privim cu ochi buni și să ne oferim iertarea pe care o merită fiecare ființă umană.
- Considerând iertarea, un act de iubire – Iertarea nu este o simplă obligație morală, ci un act profund de iubire. Iertarea este cea care ne face liberi și care adâncește legătura noastră cu Dumnezeu și cu aproapele nostru. A ierta înseamnă a ne elibera de toate lucrurile care ne împiedică să iubim cu adevărat.
Și sfinții ne încurajează pe acest drum. Iată cum!
Mântuitorul Iisus Hristos, prin viața și jertfa Sa, ne-a învățat ce înseamnă să iubim necondiționat, să iertăm din toată inima și să trăim în pace. Așadar, să începem acest drum spre Înviere prin iertare, atât iertarea celor din jur, cât și iertarea de sine. Numai astfel vom putea învia cu Hristos în fiecare zi. Iată, și sfinții părinți ne încurajează în acest proces prin cuvintele lor de mare folos!
- ”Iertați și vi se va ierta!” (Luca 6:37)
- ”Căci, dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel Ceresc vă va ierta pe voi!” (Matei 6:14)
- ”Părinte, iartă-le, căci nu știu ce fac!” (Luca 23:34)
Aceste cuvinte nu sunt doar porunci, ci invitații la o viață de pace, de curățire și de înviere sufletească. Ele ne îndeamnă să trăim o viață în iubire, pace și armonie, în care iertarea devine, în mod natural, parte din cine suntem. În pragul Floriilor și al Sfintelor Paști, să ne deschidem inimile spre iertare, să pășim pe calea iubirii și să trăim în lumina Învierii!
Jurnalul de Ilfov urează un sincer și călduros la mulți ani, cu sănătate, bucurii și împliniri, tuturor celor ce își sărbătoresc onomastica de Florii!
