Ideea cu Băsescu la al treilea mandat mi-a venit în urma declarațiilor acestuia, de la Congresul femeilor din PMP. Ce credeți că le-a spus el acestora? Că prezidențialele aduc pe scena politică „o armată întreagă de nulități, care cred că pot fi președinți ai României”. În opinia lui, nu există în țara noastră decât un singur bărbat capabil să poarte povara acestei funcții. Nimeni altul decât Cristiaaaan Diaconescuuuu!!! Și argumentează marinaru‘: Cristi, vezi Doamne, a fost ministru de Externe, în primul Guvern Boc și ministru al Justiției, în Guvernul Năstase(!!!), timp de nouă luni, în 2004. Cu acest prilej, Diaconescu a pus bazele Justiției, „care este”, astăzi, în România! Halal Justiție! Întrebați pe oricine, pe stradă, să vedeți ce părere are despre „creația”, sau „creatura”, dacă vreți, a lui Cristi Diaconescu. Cu același prilej, întrebați și alegătorul de rând, dacă a auzit vreodată despre acest domn. Veți avea o surpriză (ne)așteptată. Catindatul domnului Băsescu are șanse nule să fie reales, chiar dacă susținătorul său se îmbată cu apă rece și afirmă că Cristi a crescut în trei zile în sondaje precum Făt-Frumos, de la 2% la amețitorul procent de 8,5%. Să fie înțeles. Nu am nimic cu domnul Diaconescu. Mi se pare un om de bun simț, degajă aerul unui intelectual rafinat, de mă întrebam, acum vreo 10 ani, ce caută omul acesta în PSD? Dar, nu are charismă! E destul de șters, rezervat, manierat, un adevărat gentleman. Ce să caute un asemenea personaj în cocina politicii românești? Doar dacă…
Doar dacă Traian Băsescu nu are cumva gânduri mari în privința viitorului politic al domniei sale. Imaginați-vă următorul scenariu. După cum se știe, Cristian Diaconescu a fost consilierul lui Băsescu, probabil pe probleme de Justiție și Afaceri Externe. A rămas fără funcție, pe perioada suspendării bătrânului lup de mare, pentru a reveni, odată cu acesta, la Cotroceni. Acolo, ei au „clocit” împreună înființarea Mișcării Populare. Un tandem perfect, format din doi indivizi diametral opuși. Dar, nu-i așa, extremele se atrag. În fine, să revenim de unde am pornit. Să zicem că, prin absurd, Diaconescu va fi președintele ales. Normal, el își va proteja „concubinul” politic și-l va numi, dacă nu prim ministru (ipoteză puțin plauzibilă în actuala configurație politică), măcar consilier la Cotroceni. Și uite așa, România va avea doi președinți, unul „la vedere” și unul, din umbră, care ar experimenta un al treilea mandat. Dar, din fericire, vrabia Băsescu mălai visează. Cristi, omul lui de încredere, mai are mult de crescut până să ajungă ditamai președintele!
