La Clinceni

Profesorul de limba şi literatura română şi, totodată, directorul liceului sportiv cu clasele I-XII  Clinceni, Nuţi-Nicoleta Trifan este adepta şi promotoarea celor mai bune soluţii pentru ca elevii înscrişi la acest liceu să iasă „altfel” de pe băncile şcolii. „Altfel” adică un drag mare de carte şi „altfel” într-o ordine şi o disciplină specifice şcolii.                    

„Carte frumoasă, cinste cui te aduce”

Am adaptat situaţiei primul vers al poeziei „Ex libris”, scrisă de Tudor Arghezi, pentru că se potriveşte cel mai bine intenţiei directoarei Nuţi-Nicoleta Trifan de a implica elevii pentru îmbogăţirea fondului de carte al bibliotecii. Cum ajunge la Clinceni o idee bună povesteşte Nuţi Trifan: „Ideea mi-a venit la Muzeul „Vasile Pogor” de la Iaşi la care am ajuns în concediu, unde se ţineau, odată, şedinţele de la Junimea. Şi acolo, era la uşă o cutie pe care scria „Donaţi o carte”. Pe loc mi-am dat seama că aveam şi noi nevoie şi, când am revenit la şcoală, am demarat acţiunea. Am scos dulapul pe care îl aveam aici, am scris un mic afiş şi am mers prin sălile de clasă anunţând copiii că, dacă vor dona o carte, vor primi un punct în plus la limba şi literatura română, după ce îi vor spune profesoarei  titlul, autorul şi eventual ceva din conţinutul cărţii. Şi da, s-a întâmplat ca donatorii să fi citit cartea adusă! Am promovat ideea în Consiliul de Administraţie şi în Consiliul Profesoral, apoi cei de la TVR1, de la emisiunea „O dată în viaţă” au aflat şi ei. Am fost de acord cu ideea lor de a veni aici. În planul meu managerial pe anul acesta am prins şi dotarea bibliotecii. Şi pentru un copil care nu are fondurile necesare să cumpere cărţi, biblioteca este drumul cel mai bun. De două ori am golit rafturile corpului de mobilă din hol, s-au adunat circa 2000 de cărţi şi mai vin 900 de cărţi din Constanţa. Din Prahova cineva s-a anunţat şi din Bucureşti au sunat 3 persoane. Desigur, am făcut apel şi la dotarea cu rafturi, mese şi scăunele pentru că, de exemplu, atlasele nu se dau acasă şi copiii au nevoie de condiţii să stea să le consulte. Dacă se dă un like pe pagina de facebook a campaniei lansate de cei de la TVR1, primim o carte. Cei care vor să vadă campania, pot accesa http://www.youtube.com/watch?v=EDMMclS-Ouw”. Frumos, nu?

Permis de îmbarcare în microbuzul şcolar

Altă idee care funcţio­nează cu succes la Liceul Sportiv din Clinceni, datorită directorului Nuţi-Nicoleta Trifan, este permisul de îmbarcare a elevilor în microbuzele  şcolare. Necesitatea unui astfel de permis ne-o explică Nuţi Trifan: „Transportul elevilor era, anul trecut, în sarcina directorului adjunct, dar cum acesta nu a mai avut decizie şi am fost nevoiţi să funcţionăm două luni fără această funcţie, a fost nevoie să mă implic. În consecinţă, am hotărât că transportul trebuie să se desfăşoare civilizat şi scaunele să fie ocupate exact de atâţia copii câţi trebuie și nu mai mulţi, care să stea în picioare. Există şi un regulament al microbuzelor şcolare care prevede, special, că numai 17 copii trebuie să ocupe 17 locuri. Timpul de aşteptare până la următorul microbuz este de 5-7 minute, aşa că nu e vreo problemă.

Pe fiecare permis am trecut numele copilului, ora la care se urcă şi numărul cursei. Trebuie să ştiţi că numărul de curse a fost aprobat în Consiliul Profesoral, a fost aprobat de Consiliul de Administraţie şi a fost anunţat consiliului local. Cele 2 microbuze şcolare au fost date de Inspectoratul Şcolar pentru a lua copiii din cele două sate aflate la 5-7 km de şcoală, adică Ordoreanu şi Olteni. După aceea, au mai venit şi cei din Clinceni care au solicitat să fie luaţi şi ei, primarul a aprobat, pentru că putea să suplimenteze motorina pentru aceste două microbuze şcolare. Atunci, am rediscutat, am refăcut traseul, formele legale pentru ca şi aceşti copii să se urce”, spune Nuţi-Nicoleta Trifan.

Stabilirea traseului şi a numărului exact de copii

Ei, şi dacă îşi imaginează cineva că, de pe o zi pe alta, e atât de simplu să urci elevii civilizat în microbuze, să citească următoarele: „ Am mers întâi în sălile de clasă şi am întrebat cine se urcă, de unde şi la ce oră. Am împărţit copiii pe numărul de ­curse. Am vrut apoi, să existe şi ceva în mâna elevului ca să se ştie că acel copil trebuie să urce şi nu altul. Este adevărat că unii trebuie să plece mai devreme de acasă şi să ajungă mai devreme la şcoală, dar nu avem cum să procedăm altfel. Prioritari au fost întotdeauna cei din Olteni şi Ordoreanu. Prima cursă ajunge la 7:10 minute la şcoală, dar până la 8 când încep cursurile sunt supravegheaţi de profesorul de serviciu.  O parte a elevilor din ciclul primar învaţă în corpul B unde sunt amestecaţi cu micuţii de la grădiniţă şi aceştia sunt supravegheaţi de îngrijitoare. Am cuplat şi pe nivel: primar cu primar, gimnazial cu gimnazial. Există una-două curse unde sunt amestecaţi, dar numai din cauza distanţei, cum este, de exemplu, la Ordoreanu. Am mers şi eu pe traseu înainte de a anunţa definitiv noile măsuri, am vrut să văd până unde ajung copiii, cât timp”, adaugă Nuţi-Nicoleta Trifan. În consecință, orice se poate. Trebuie doar ca cineva să conjuge verbul „a vrea”.