Pentru fiecare dintre noi care reuşeşte, există cineva care ne-a arătat calea
Soarele urmase, parcă, descântecul prezenţei copiilor. Şi i-a comandat cerului să-şi întindă norii, la uscat. Vară, la Mogoşoaia. Vacanţă. O zi de weekend, cu meci de antrenament şi picnic între prieteni, la mijlocul lui iulie. O zi – împrumutată din culoarea unui fagure. Parcul de lângă Palatul Voievodal, a adunat câteva dintre „diviziile” de luptă sportivă ale puştimii, care poartă emblema Clubului de Fotbal „VK Soccer”. Tot ce ştiu acum despre această asociaţie, mi-a amintit „decepţia” englezului Bill Shankly, legendarul antrenor în anii ’60, al celor de la „FC Liverpool”. El a mărturisit: „Unii oameni cred că fotbalul este o chestiune de viaţă şi de moarte. Sunt foarte dezamăgit de această atitudine. Vă pot asigura că el e mult, mult mai mult decât atât”.
Acest „Joc al secolului” a adunat o putere uriaşă. Peste 300 de milioane de persoane îl practică, în lume. Dintre ele, 30 de milioane sunt femei. Fascinaţia lui e imensă. De la echipele de „pitici”, totul continuă cu cele de juniori, tineret şi divizionare. Astea sunt formele lui organizate.
Ediţia ultimului Mondial brazilian a avut mai mult de un miliard de vizionări. Pe de altă parte, poţi vedea copii jucând meciuri pătimaşe, în orice curte sau la colţul străzii. Adică, oriunde sunt liberi câţiva metri pătraţi de iarbă ori de asfalt.
O misiune specială
De curând, şcoala de fotbal din Mogoşoaia a apărut cu un scop nou. Prin ea, faima şi popularitatea acestui sport au căpătat o menire socială, deosebit de importantă. Nobilă şi generoasă. Aceea esenţială, de educaţie, îndreptată ţintit spre copii şi tineri, mai ales a celor aflaţi în dificultate. Şomajul părinţilor, sărăcia familială cronică, problemele din grupurile defavorizate, discriminarea, abandonul şcolar, abuzurile instituţionale sau, pur şi simplu, deriva adolescentină sunt câteva dintre marile handicapuri ale formării tinerei generaţii.
Deseori, de la toate astea până la infracţiunile juvenile, unele cu violenţă – distanța de scurtă. Din păcate.
Un pas mic, în memoria jurnalului
Despre cum şi cine îndreaptă astfel de lucruri la Mogoşoaia, aţi mai citit în ziarul nostru, la începutul lui iunie. Faptele relatate sunt spectaculoase şi importante. Dacă nu aţi făcut-o, aveți acces pe pagina noastră de internet www.jurnaluldeilfov.ro, la reportajul publicat atunci. Titlul lui? «Povestea vieţii lui Viorel Kraus. 20 de ai „visului american” devin realitate la Mogoşoaia, în Ilfov». El e iniţiatorul Clubului Sportiv „VK Soccer”. Cu tatăl său, legendă a fotbalului de la „Rapid” şi prietenii, de-o viaţă. Între timp, s-a mărit galeria celor care s-au alăturat ideii lui generoase, de responsabilitate socială, pentru copii şi tineri. Îi veţi cunoaşte acum, aşa cum i-am întâlnit la picnicul din urmă cu 10 zile.
Bill a avut perfectă dreptate…
…la fel cu cei doi Viorel Kraus – senior şi junior. Le sunt alături Gabriela Popescu şi soţul ei – Cătălin, Leontin Toader şi Andra Muşat. Despre unii, am mai vorbit. Toţi au joburi şi familii. Însă aici, sunt «voluntarii de la „VK Soccer”». Aşa îi cunoaşte toată lumea. Din ţară şi de peste hotare. Munca lor e din pasiune şi fără nicio plată. Împreună, respectă aceleaşi valori, sugerate de Bill Shankly, de la „FC Liverpool”.
Dar ei, se consideră răsplătiţi, cu acel ceva – vorba englezului – „Mult mai mult decât” o viaţă a multora, golită de sens, la voia întâmplării, guvernată de neşansă. Prietenia, respectul reciproc, spiritul fair play – de echipă, cordialitatea şi comportamentul civilizat sunt acum repere, pe care ei le oferă în educaţia copiilor. Mugurii lor de viaţă capătă destine noi, întoarse din direcţii rătăcite.
La iarbă verde, parteneri de echipă şi prieteni
La picnic n-a venit multă puştime sportivă. Că e vacanţă şi unii s-au răspândit, care unde s-a-ntâmplat. S-au adunat puţin peste 20 dintre ei. Cât să alcătuiască două echipe de joc, sau să se antreneze.
Un lucru e însă foarte important şi s-a văzut cu limpezime: acela că toţi s-au comportat de la egal la egal, ca membri de acelaşi rang şi valoare, ai formaţiilor combatante. Terenul de sport nu îngăduie diferenţieri sau discriminări. Şi nici Vivi Kraus, sau oricare dintre cei care îi antrenează, îi iubesc şi respectă.
Copii cu părinţi înstăriţi, sau alţii în impasuri materiale, premianţi sau abia recuperaţi de şcoală, băieţi mari sau fetiţe de-o şchioapă, altminteri adversare aprige – toţi sunt egali, pe teren. O lecţie frumoasă, firească, de normalitate a nediscriminării. Toţi poartă echipament de care sunt mândri, deopotrivă. Fetele, fireşte, cu tricouri roz iar băieţii cu bluzoane, verzi şi portocalii imprimate şi ele, cu numele clubului lor.
După etapele sportive ale zilei, a urmat tradiţionalul ritual de picnic: cu mici la grătar, băuturi răcoritoare de multe feluri şi mai ales odihna, dialogul şi relaţia cordială, normală între parteneri şi prieteni, în aceeaşi măsură.
Recuperare prin sport şi prezenţă şcolară
E drumul ales al celor de la „VK Soccer”. Au înţeles că sportul e o bază educaţională solidă pentru copii, dar şi socială. Şi, în primul rând, au condiţionat pofta entuziastă a tinerilor pentru sport, de rezultatele bune la învăţătură.
Abandonul şcolar te exclude de la antrenamente. E simplu. Dacă nu te întorci la şcoală şi nu ai rezultate bune, nu faci sportul care îţi place atât de mult.
Dar mai e ceva. Terapia intensivă a educaţiei copiilor se face şi prin construirea de programe speciale pentru ei, cu intuiţie, iniţiativă şi în colaborare cu organizaţii neguvernamentale, autorităţi locale şi mediul de afaceri.
Portrete şi confesiuni, ale voluntarilor, de la„VK Soccer”
Viorel Kraus sr. şi cartea experienţei lui. Are 74 de ani. E tatăl lui Vivi, celălalt Viorel Kraus, notat mai jos, jr. Fosta glorie a Rapidului din anii ’60, coleg al celebrilor Dobrin şi Ozon e acum preşedinte onorific al „VK Soccer”. E o prezenţă optimistă, plină de vigoare, tonică și doldora de amintiri.
«Susţin moral și particip sufletește la tot ce se întâmplă aici, cu copiii, la Mogoșoaia. Asta mă și întreţine, la vârsta mea. Am o mare bucurie, când îi văd cum progresează. Sunt din ce în ce mai buni, mai cuminţi și ascultători. Mai educaţi.
Acum, lucrez la o carte tehnică. Titlul ei? „Fotbal. De la copil, la marea performanţă”. Ideea e de creare a unui concept modern de gândire, acţiune și pregătire. Fotbalul modern are conexiuni și sincronizări noi. Vorbim, ca și aici, despre școală și sport. Până la sfârșitul anului sper să o dau la tipografie. Cartea asta m-a prins, ca o flamă. Foarte, incandescentă. Iar ceea ce văd aici, o oxigenează. Devine mai puternică. Flama».
Viorel Kraus, jr., preşedinte al „VK Soccer”, antrenor. Pasiunea vieţii lui – fotbalul. Pentru asta s-a întors din America, unde a muncit 20 de ani, în Phoenix, statul Arizona. Are 44 de ani şi o voce plăcută, cu ton baritonal. S-a decis să aibă grijă de copiii din Mogoşoaia, cărora le face educaţie, îi învaţă sport, fair-play şi regulile comportamentului civilizat.
„Sunt extraordinar de mulţumit să văd că îi avem alături de noi pe prietenii care ne sprijină, cu adevărat. Pentru mine, este foarte important că, într-o perioadă atât de scurtă, de numai două luni și jumătate, am reușit să facem echipe de copii, cărora mulţi, nu le dădeau șanse de integrare în societate și comunicare cu partenerii de grup, la școală, la sport sau în familie ori cunoscuţi. Sunt bucuros să văd că au venit la acest picnic, pe care l-am organizat pentru ei.
Ușor, ușor, sper să ajungem cât mai departe posibil, cu tot ce facem. Vom continua eforturile noastre, pentru cât mai mulţi dintre cei care provin din medii sau situaţii defavorizate. Proiectul semănat aici la Mogoșoaia s-a extins. Urmează un program, pe care o să-l avem și în Giurgiu”.
Gabriela Popescu, avocat şi vicepreşedinte. O cunoaşteţi din prezentarea făcută în primul reportaj, din iunie.
«Am câștigat finanţarea proiectului intitulat „Nouă ne pasă. Implică-te și tu”! Desemnarea s-a făcut luna trecută, de către MTS, iar fondul e alocat prin DJST Ilfov. În parteneriat cu ei, vom desfășura patru activităţi cu copiii. Am decis denumirea proiectului după apariţia articolului scris despre noi, în „Jurnalul de Ilfov”. Solidaritatea și sustinerea dv. v-a confirmat implicarea alături de noi și asta i-a hotărît titlul.
Suma alocată proiectului e cu puţin peste 1.000 de euro. Vom cumpăra echipament pentru echipe. Cu cea de fete, după obţinerea aprobării, vrem să participăm la Campionatul Municipal, București.
Prin intermediul dv., vreau să mulţumim câtorva persoane, care ne susţin: în primul rând, d-nei Brigitte Năstase, soţia marelui tenisman. Ea a fost prima care a acceptat să folosim terenul de tenis al d-lui Ilie Năstase. Dânsul a fost de acord să ne antrenăm acolo copiii, la fotbal. Amândurora, mulţumiri.
Apoi, gratitudinea noastră se îndreaptă către: dl. Mihai Dragu, un cetăţean româno-german. Lucrează în România; și dl Alexandru Cuc, un cetăţean român, stabilit în Norvegia. Ne-am cunoscut pe „Facebook”. Vorbim mult și frecvent. Ne-a promis să ne găsească parteneri, inclusiv persoane publice din Norvegia. E implicat acolo, tot cu fotbalul.
În rest, facem eforturi să atragem finanţări și pentru alte proiecte. Unul important, a pornit de la conceptul “Sport în Natură” și a devenit “EcoSport ».
Leontin Toader, antrenor de portari, vicepreşedinte. A fost una dintre gloriile „Rapidului”, în poarta echipei. A antrenat, alături de Ion Marin, echipa de fotbal din Kuweit, în Peninsula Arabică. S-a întors în ţară şi se ocupă de copii. Şi-a deschis o „Şcoala de portari”, care-i poartă numele. E integrată în „VK Soccer”.
„Am plecat din Ţările Golfului Persic, pentru că am îmbătrânit. Am 50 de ani. Am colaborat cu cei doi Viorel Kraus, senior și junior, încă de la începutul acestui proiect extraordinar.
Îmi doresc și sunt sigur că vom avea rezultate bune împreună”.
Andra Muşat, avocat stagiar, la cabinetul Gabrielei Popescu. E director de marketing, la “VK Soccer”. Are 25 de ani. E din Alexandria. A făcut Facultatea de Drept şi Administraţie Publică la SNSPA. Are un master în carieră judiciară, la Universitatea din Bucureşti. Se va specializa în dreptul transporturilor, contencios-administrativ, cel al muncii şi în dreptul civil. Locuieşte în Bucureşti, cu chirie. În acest moment, e foarte mulţumită de tot ce îi ocupă tinereţea. Iubeşte mişcarea, sportul. E foarte ataşată de fetele din echipa clubului. Câteva dintre principiile ei, pe scurt:
„Împlică-te, conturează-ţi ţelul și urmărește-l! Nu uita să te bucuri de viaţă! Fă-o să fie demnă! Consumă-i totuși bucuria binelui, din fiecare clipă!
Ţine tristeţile departe! Prezentul e foarte important. Prin el îţi conturezi viitorul”.
