FIZICA, mon amour!

Proiect educaţional inedit

Despre proiectul educaţional denumit „Reforma predării fizicii” am aflat întâmplător, de la prof. acad Nicolae Zamfir, directorul unui alt proiect, de anvergură europeană şi mondială, ­ELI‑NP, care se derulează în oraşul Măgurele. Domnia sa ne-a povestit despre o conferinţă organizată de Societatea Română de Fizică, având ca temă desfăşurarea proiectului amintit mai sus. La invitaţia prof. Zamfir, unul dintre cei care au pus umărul la acest demers educațional, am participat la lucrările conferinţei care a avut loc pe 7 martie, la hotelul Novotel, din Capitală.

Puţin mediatizat, proiectul „Reforma predării fizicii” se derulează, de aproape 4 ani, aproape neştiut de mulţi dintre noi. La conferinţă, am aflat, cu surprindere, că în acest demers sunt implicaţi 1.300 de profesori, din cei 4.000 existenţi în sistemul educaţional românesc şi peste 50.000 de elevi, din clasele VI‑XII. El este susținut financiar de Fundația Româno – Americană și Banca Română de Dezvoltare (BRD).

 Un coşmar numit ”Fizica”

Oare câţi dintre noi nu-şi aduc aminte de momentele în care aşteptau, cu inima strânsă, cât un purice, ora de fizică? O disciplină care părea, deseori, mai grea şi decât matematica. O materie greoaie, stufoasă, alambicată, nebuloasă, complicată, greu de înţeles şi de învăţat. Într-un cuvânt, un coşmar. Târziu, la maturitate, urmărind documentare, am realizat că, de fapt, fenomenele fizice se regăsesc în tot ceea ce ne înconjoară. Că viaţa, însăşi, înseamnă Fizică. Că fără această ştiinţă fundamentală, nimic nu ar putea fi explicat, cunoscut. De la Univers, până la tehnologie. ”Şi atunci m-am întrebat: de ce, oare, mi s-a părut atât de respingătoare fizica, în adolescenţă?” Răspunsul a venit de la sine: pentru că modul de predare, modul în care am făcut cunoştinţă cu această ştiinţă fascinantă a fost unul nepotrivit, neatractiv, fără legătură cu viaţa reală.

Metoda de predare a fizicii, inadecvată şi ineficientă

La aceleaşi concluzii a ajuns şi comunitatea fizicienilor din România. Aceştia s-au confruntat, în ultimii ani, cu un interes tot mai scăzut al absolvenţilor de liceu pentru facultăţile de fizică. Numărul studenţilor a scăzut continuu, precum şi calitatea acestora. Fizica este văzută de elevi ca fiind una dintre cele mai dificile materii. Programa de fizică este încărcată, iar modul de predare este bazat pe metode discursive, formalizate, neintuitive. Experimentele au dispărut aproape definitiv din metodele de predare. Practic, nu se acordă nicio atenţie rolului formativ şi nici rolului cheie al fizicii pentru înţelegerea realităţilor înconjurătoare. Prin urmare, elevii nu înţeleg relevanţa celor învăţate la fizică şi nici nu înţeleg esenţa fenomenelor fizice cu care, nu-i aşa?, se confruntă  zilnic.

Toate acestea se întâmplă în condiţiile în care pe piaţa muncii se constată o creştere a cererii de specialişti în domenii tehnice şi chiar de fizicieni. Dacă nu se vor lua măsuri, însăşi breasla profesorilor de fizică se va afla pe cale de dispariţie…

Fizicienii români iau „taurul de coarne”

Toată această situaţie i-a determinat pe cei implicaţi în domeniul predării acestei discipline să caute soluţii pentru remedierea ei. Astfel, în anul 2009, a luat naştere proiectul „Reforma predării fizicii”. Inițiatorii au pornit de la ideea că această reformă se poate face şi dacă se porneşte de jos în sus. După 4 ani de la lansarea programului, rezultatele sunt încurajatoare. Se poate vorbi chiar despre un succes remarcabil, pe măsura implicării şi eforturilor depuse de cei 1.300 de dascăli inimoşi şi pasionaţi, participanţi la acest demers.

Aşadar, totul a început cu o nouă abordare a sistemului de predare. Accentul a fost pus pe experiment şi investigare. Practic, elevii implicaţi în proiect au fost îndrumaţi să refacă aventura umană a cunoaşterii şi explicării fenomenelor fizice. Ei au redescoperit, prin intermediul experimentelor, ceea ce omenirea descoperise de-a lungul veacurilor.

 Elevii, încântaţi de noua metodă de predare

Profesorii şi-au asumat un rol socratic, în sensul unei metode care se aseamănă, în bună măsură, cu „maieutica”, zămislită de marele gânditor antic Socrate, care „moșea” răspunsurile de la interlocutorii săi. Metoda aplicată în cadrul proiectului presupune ca dascălul, prin întrebări bine ţintite, să îl facă pe elev să găsească singur explicaţiile unui fenomen fizic relevat în cadrul unui experiment şi, astfel, să‑l ajute să îl înţeleagă pe deplin. S-a constatat că această metodă duce la creşterea încrederii în sine a elevului, care devine, astfel, mai interesat şi mai atras de această materie. Mai mult, elevii au performanțe mult mai bune la această disciplină, fapt confirmat de rezultatele obținute la clasă, sau la diferite concursuri. Ei studiază, acum, cu plăcere fizica, mulți dintre ei devenind pasionați de această știință. Iată, câteva percepţii ale unor elevi din clasa a X-a, care vin să confirme cele afirmate mai înainte:

„…mi-am folosit gândirea mai mult, poate, decât în tot restul săptămânii, deci am învăţat şi am reţinut mai mult decât în altă oră.”

„A fost fain să observ singur, să notez propriile idei şi observaţii şi să determin singur.”

„Mi-a plăcut că am înţeles aceste lucruri mult mai bine decât aş fi făcu­t-o fără experimente şi (…) că ne-am dovedit nouă, înşine, că suntem în stare de mult mai mult decât credeam.”

„Mi-a plăcut foarte mult că am fost lăsaţi singuri până la final, ca să ne dăm noi seama dacă am avut dreptate, sau am greşit.” Relevant, nu‑i aşa?

Schimb de experiență, între participanți

Conferința s-a dovedit un prilej minunat pentru participanți pentru a-și împărtăși experiența dobândită de-a lungul desfășurării proiectului. Au fost luări de cuvânt deosebit de interesante, din care cei prezenți au aflat cum au reușit profesorii să treacă peste problemele apărute, multe generate de absența materialului didactic pentru experimente, sau de reticența cu care a fost primită noua metodă de predare a fizicii, de către unii colegi. O demonstrație a modului în care profesorul se poate descurca, pentru a pune în evidență un fenomen fizic doar cu obiecte obișnuite, din viața de zi cu zi, aflate la îndemână, a fost realizată de profesorul Ion Băraru, din Constanța. El a prezentat auditoriului o metodă de a demonstra fenomenul inducției electromagnetice, doar cu o țeavă de cupru și un magnet cilindric. De altfel, servieta profesorului Băraru a devenit celebră printre colegii participanți la proiect. Ea conține o serie de obiecte, din cele mai banale, cu ajutorul cărora se pot efectua experimente care mai de care mai interesante.

Metoda devine atractivă și pentru profesorii cu altă specializare

Din povestirile celor care au luat cuvântul, se poate trage o concluzie certă: noua metodă de predare a atras atenția și profesorilor care predau alte discipline exacte, cum ar fi chimia. Un exemplu poate fi cazul unei colege a profesoarei de fizică Gabriela Deliu, de la Colegiul „Emil Racoviță”, din Brașov, care predă chimia. „Într‑o zi, colega mea a auzit gălăgie în clasa la care predau. A crezut că elevii sunt singuri. A băgat capul pe ușă și a văzut că, de fapt, eu și elevii discutam pe marginea unui experiment efectuat. A asistat, în continuare, la desfășurarea orei și a rămas surprinsă de ușurința cu care elevii înțelegeau noțiuni care, până atunci, păreau greoaie. A hotărât să aplice aceleași metode, la predarea noțiunilor de chimie, iar rezultatul a fost excepțional”, le-a povestit profesoara Deliu colegilor prezenți la conferință.

Despre acest proiect se pot spune multe. Concluzia este că, pentru prima oară, după mult timp, asistăm la o reformă adevărată, în sistemul de învățământ românesc, atât de anchilozat. O reformă ale cărei roade ar putea duce la o schimbare de substanță a modului în care se face educație, în România.