Jilava. Vălul negru al terorii roşii
La puțină vreme după cel de-Al Doilea Război Mondial, comunismul de origine sovietică a transformat țările din zona blocului răsăritean într-un uriaș arhipelag al terorii concentraționare. Principiul guvernării prin frică s-a instalat și în România. Iar prețul rezistenței împotriva coșmarului roșu a fost unul multiplicat de victimele închisorilor pentru deținuții politici. Fortul 13 Jilava a fost unul dintre foarte puţinele închisori unde aveau loc şi execuţiile condamnaţilor la moarte, ca “dușmani ai poporului“. Potrivit specialiștilor în investigarea crimelor comunismului, această temniță a fost cea mai importantă dintre ele. Molima neagră a durat pe toată perioada ocupației trupelor și consilierilor sovietici, până în 1962.
“Singurele diferenţe dintre comunismul lui Stalin şi fascism au fost detalii nesemnificative, în structura organizaţională“, afirma un cercetător. Iar generațiile tinerilor noștri de azi trebuie să afle și să nu uite episoadele crunte ale istoriei naționale recente. Mulți dintre ei sunt deciși să facă asta. Dovada?
Evenimentul organizat sâmbătă, 21 noiembrie, dedicat Memorialului închisorii comuniste – Fortul 13, din Jilava. El a fost dedicat comemorării deținuților politici, victime torturate și ucise în timpul regimului comunist, din România.
Mărturii de la cei care au pătimit
Manifestarea s-a aflat la cea de a II-a ediție, anuală. Inițiativa de acum a aparținut organizației tinerilor liberali ilfoveni. Li s-au adăugat colegi din filialele Capitalei, jud. Teleorman, studenți la Facultatea de istorie, neafiliați politic și alții. Participarea lor a adunat peste 150 de cursanți ai unei lecții memorabile de istorie vie, prezentată de specialiști documentați ai fenomenului închisorilor comuniste.
Dar și a celui care reprezintă Asociația Foștilor Deținuți Politici (AFDPR), prin ei – Octavian Bjoza, el însuși victimă a epurărilor bolșevice, fost deținut politic – trecut prin calvarul a 14 lagăre și pușcării, între care și Fortul 13, Jilava.
Cuvântul său a adus cele mai puternice dovezi – de la sursa cruzimilor îndurate în toți anii carcerali, nu numai de către el, ci și de alți zeci de condamnați, parteneri de suferințe fizice și morale.
Organizatori ai memorialului și invitați
Întâlnirea a debutat la Palatul Parlamentului, în sala de grup a liberalilor și i-a avut prezenți – între alții – pe responsabilii acestui eveniment. Adică, cei din cadrul organizațiilor TNL națională și ilfoveană: George Ene, Silviu Socol, Niculae Petru Teodor, alături de Costel Alexe.
Din categoria celor care reprezintă PNL au participat liderii Alina Gorghiu, Marian Petrache și Florin Alexe.
Invitații de seamă ai seminarului au fost: Octavian Bjoza –AFDPR, Alin Mureșan de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) – expert în cadrul Serviciului Muzee-Memorie, Andrei Alexe – prof. universitar, Irinel Scrioșteanu – director de cabinet al președintelui CJ Ilfov, Marian Petrache.
Vizita în grup a închisorii Fort 13, Jilava
În finalul prezentării comunicărilor istorice și după epuizarea dialogurilor din seminar, toți participanții au fost invitați într-un autocar și au plecat să viziteze Fortul 13. Acolo, comisarul șef Cristian Micu i-a așteptat și i-a condus prin labirintul concentraționar, oferindu-le toate detaliile așteptate.
Din cuvântul participanților la întâlnire
Alina Gorghiu: “Bună dimineaţa. Am venit doar să vă salut şi nu vă voi reţine mult. Le mulţumesc celor care au avut dorința și priceperea organizării acestui eveniment. E importantă inițiativa voastră, în această perioadă de schimbări, care, teoretic, n-ar trebui să fie superficiale. M-aş bucura tare dacă din rândurile doi și trei aţi veni mai repede în faţă, să arătaţi că schimbarea asta se poate asigura și cu voi. Sunt convinsă că resursele de implicare și idei le găsim și în partidul nostru istoric, cu prisosinţă. Spor în tot ce faceți“!
Marian Petrache: “N-am crezut că o să fiţi atât de mulţi. Vă mulţumesc. Azi, aveţi aici doi oameni: unul care studiază istoria şi altul care a făcut o parte din istoria noastră.
În ’90, veneam după 50 de ani în care societatea fusese construită altfel. Aveam nevoie de libertate. Azi, dincolo de ea avem alte cerințe, mai mari. Vrem ca cei care ne conduc să fie oneşti, corecţi, integri şi profesionişti. Florin Alexe e părintele modern al tineretului naţional liberal. Din păcate, pentru el şi pentru noi, face parte din aceeaşi clasă politică, care e blamată astăzi. El e omul care a împins tineretul să intre în politică şi, precum Moise care a plecat cu sclavi din Egipt – a vrut – ca şi mine de altfel, ca România să fie condusă de oameni cu mentalitatea de oameni liberi, care să aibă alte cutume după care să se ghideze. Aţi auzit de multe ori îndemnul – Să fim mândri de istoria noastră! Noi toţi facem istorie. Şi pentru asta, trebuie să avem grijă ca cei care vin după noi să poată să spună acelaşi lucru“.
Costel Alexe: “E prima dată când particip la această şcoală a memoriei sacrificiilor anticomuniste, din ţara noastră. Iar Fortul 13 e una dintre lecţiile memorabile la care am onoarea să particip. Suntem singura organizaţie politică de tineret din România care se poate mândri cu un asemenea trecut istoric. Mulţi dintre înaintaşii noştri au suferit, alţii şi-au pierdut vieţile în închisori și e de datoria noastră să le ducem memoria mai departe, pentru tot ce au făcut. Îmi doresc ca Ilfovul să rămână în continuare una dintre cele mai puternice organizaţii de tineret liberal. Trebuie să dăm un un curs european ţării, iar peste mulţi ani, să fim vom îndrepta lucrurile pentru ea“.
Florin Alexe: “În urmă cu doi ani, împreună cu o mare parte a colegilor TNL Illfov şi din Bucureşti, am vizitat Fortul 13. Atunci am văzut câteva cuvinte – de o mare putere evocatoare – scrijelite pe unul dintre pereţii acestei închisori. Era un sfat menit să salveze vieţile altor camarazi de închisoare politică: “Dacă vrei să trăieşti, bagă paie sub haine”!
Am vizitat şi închisoarea de la Sighet. Acum știu cât de jos poate să ajungă fiinţa umană, încercând să suprime ceea ce, de fapt, nu înţelege. Ceea ce am priceput – după Sighet și Fortul 13 – am pus într‑un proiect de lege, alături de Gigel Ştirbu şi Alina Gorghiu. Se numeşte “Muzeul Ororilor Comunismului” şi vrem ca toţi oamenii şi în special tinerii să înveţe ce au însemnat cu adevărat comunismul şi ororile lui şi ca ele să nu mai apară niciodată“.
Alin Mureşan: „Rolul meu aici e acela de a vă creiona succint contextul în care dl Bjoza şi alţii ca dânsul – atât de mulţi, din păcate – au trăit coşmarul din închisorile comuniste.
Cum a ajuns comunismul la noi? România a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial de partea Germaniei naziste, până la momentul 23 august, 1944. Trupele noastre au avansat pe teritoriul sovietic. Pe de altă parte, după 23 august, noi am întors armele, dar fără să avem semnat vreun armistiţiu cu părţile beligerante (URSS sau Statele Aliate). Motiv pentru care 150.000 de soldaţi şi ofiţeri români au fost luaţi prizonieri, deşi, teoretic, eram aliaţi. Dar era numai punctul nostru de vedere. Armata Roşie a rămas la noi până în 1958. Putem vorbi despre un regim de ocupaţie. De aceea s-a instaurat comunismul la noi cu atâta repeziciune şi violenţă“. Alin Mureșan a făcut apoi istoricul Fortului 13, Jilava.
Octavian Bjoza a povestit episoade absolut tragice din viața lui de deținut politic, în coșmarul închisorilor comuniste. Nu vom publica astăzi decât concluzia finală a experienței lui, la limită între viață și moarte. Restul, pe îndelete, într-o apariție viitoare a ziarului nostru, cu mai mult spațiu tipografic. De ce nu, poate în câteva episoade.
“Am fost anchetat la sânge și închis în 14 unități de Securitate, închisori şi lagăre. Dar am supraviețuit. Cum? În viaţă, cel mai greu lucru va fi să te învingi pe tine şi să te cunoşti. Iar dacă vei reuşi să o faci să ştii că vei birui. De mine, m-am învins cu certitudine. Dar de alţii nu îmi amintesc“.
Restul, în secvențe cutremurătoare, va urma.
