Editorial
Mărturisesc că de o bună bucată de timp sunt chinuit de o greață cumplită. Am încercat toate tipurile de antiemetice. Nici un rezultat. Am ajuns la concluzia că această greață doborâtoare nu poate fi vindecată. Ea mi se trage de la spectacolul politic din ultimii 22 ani din România. Dar ultimele două luni mi-au pus capac. O sim-plă radiografie a spectrului politic din țara noastră nu poate duce decât la un singur diagnostic: politicienii români sunt grav bolnavi. De corupție, de minciună, de incompetență. Partidele în care aceștia s-au aciuat, în funcție de interese, nu au nici o legătură cu doctrinele pe care le clamează cu multă pompă. Toate sunt organizații mafiote, după chipul și asemănarea Cosa Nostra. Scopul acestor adevărate clanuri este evident. Îmbogățirea rapidă și fără scrupule. Totul este permis. Odată ajunse la putere, fiecare dintre aceste găști nu au alt țel decât spolierea avuției naționale, prin metode care mai de care mai perverse și mai ingenioase. La fiecare schimbare de mandat, cei ajunși la putere aduc la lumină matrapazlâcurile celor dinainte, după care aplică cu nonșalanță, dacă nu cu o voluptate perversă, aceleași metode de jefuire deșănțată a României. Cei învestiți cu apărarea legalității sunt ei înșiși cei mai mari tâlhari. Lupi paznici la oi. Rămâi trăsnit când afli că 125 de comisari ANAF, sau de la Garda Financiară, sunt anchetați pentru că au favorizat (din generozitate, nu-i așa?) returnări ilegale de TVA în valoare de zeci de milioane de euro. Sau când vezi cum miniștri sau directori ai companiilor de stat aruncă banii publici pe capace de WC, butoni și bijuterii de aur, vinuri de colecție, sau prize care valorează greutatea lor în aur. În ziua de azi, românul, de la vlădică la opincă, nu are decât un scop: să înșele și să fure. Cine nu o face, este fraier. Vinovații sunt rareori pedepsiți de o Justiție impotentă, iar banii furați nu sunt vreodată recuperați. Astfel, statul și societatea românească se zbat în cea mai cruntă anomie.
Cât despre ceea ce se ntâmplă de câteva luni încoace ce să mai vorbim. Niciodată în ultimii 22 de ani nu am asistat la atâtea perversiuni la care au fost supuse instituții fundamentale ale statului. Niciodată în ultimii 22 de ani nu am avut parte de atâția politicieni corupți, mincinoși și inconsecvenți. Niciodată în ultimii 22 de ani românii nu s-au simțit mai umiliți și înjosiți. Niciodată în ultimii 22 de ani Romania nu a avut o imagine mai negativă în lume, mai ales în Europa.
În altă ordine de idei, se pare că electoratul român este chitit să-l de jos pe Băsescu. Rămâne de văzut dacă tactica PDL de a boicota referendumul va da roade. Va scăpa marinarul prin invalidarea „plebicistului” din lipsă de cvorum, sau peste trei luni vom trebui să alegem un nou președinte. Întrebarea este, pe cine? După cum ara-tă astăzi liderii politici, eu, cel puțin nu văd pe niciunul demn de această fruncție. Și greața mea persistă și se amplifică.
