Au trecut, iată, mai bine de șapte luni de la alegerile locale și senzația pe care mi-o dau autoritățile este una de interimat, de provizorat. E adevărat, în această perioadă, nu prea s-au putut lansa noi mari proiecte, pentru că bugetele erau deja „ghidonate” către lucrări aflate în curs de desfășurare. Zilele acestea, toți cei implicați în conducerea județului și a primăriilor freamătă nerăbdători în așteptarea bugetelor. Va veni Moșu’, chiar și cu întârziere, cu daruri multe, sau criza îl va sili să fie zgârcit? După spusele președintelui Consiliului Județean Ilfov, Marian Petrache, ilfovenii trebuie să se aștepte la demararea unor proiecte ambițioase, de mare anvergură, dintre care, cel mai important este, de departe, Master Planul pentru introducerea alimen-tării cu apă și a canalizării în toate gospodăriile din județ. Vor fi destule fonduri pentru aceste planuri? Va fi „coana” Europa suficient de generoasă pentru a se ajunge la îndeplinirea acestor vise? Speranțe sunt multe, mai ales dacă ne gândim că la conducerea Ministerului Fondurilor Europene se află omul care a reușit să absoarbă 95% din fondurile SAPARD, Eugen Teodorovici. Dar ceea ce aș vrea eu să le transmit diriguitorilor Ilfovului este că nu trebuie să fie orbiți doar de mari proiecte, ci să-și deschidă ochii și asupra lucrurilor mărunte, care compun viața de zi cu zi a ilfovenilor. În primul rând, ar trebui să se plece asupra aspectului intrărilor în județ, care sunt, hai să le spunem, hidoase.
La fel arată și în partea cealaltă, dinspre fratele mai mare, Bucureștiul. Ilfovul ar putea da un exemplu și ar putea salubriza și înfrumuseța aceste intrări, astfel ca cei care vizitează județul să spună: „Uite, aici locuiesc oameni, într-adevăr, gospodari!” „Cineva”, de acolo de sus ar trebui să chel-tuiască timp și bani ca să ne scape de grămezile de gunoaie, de moloz și fiare contorsionate, printre care colcăie haite de maidanezi. Tot acel „cin-eva” ar trebui să se uite și la starea drumurilor județene, care, în anumite zone, lasă de dorit.
Și tot acel „cineva” ar trebui să se blagoslovească de cei care bâjbâie prin localitățile din județ, pentru că nu există indicatoare care să te orienteze către locul în care vrei să ajungi. Ei bine, acel „cineva” ar trebui să se ocupe și de sumedenia de țărani ilfoveni care abia își duc zilele, pentru că sunt foarte bătrâni și nu-și mai pot lucra peticul de pământ pe care-l mai au. Mă rog, mai sunt multe asemenea „mărunțișuri” care le aduc neajun-suri ilfovenilor, dar eu sper, întorcând pe dos o zicală, să nu ajungem „să nu vedem copacii din cauza pădurii”.
