Adică într-o „bulgară românească”, am dorinţă, dar nu e putere. Un lucru e clar, e ceva putred în Ilfov, ca să-l parafrazăm pe prințul de la Elsinore. În ciuda faptului că se vorbește de proiecte generoase, când e să fie puse în aplicare apar tot felul de „disfuncționalități”, cum le place unora să spună.  Un haloimăs generalizat, dar bine orchestrat. Exemple sunt cu duiumul. Să vă spun unul. La Balotești, mai precis la Săftica, urmează să se reabiliteze și să se extindă centrul maternal. Banii, din fonduri europene, există. Vreo 800 de mii de euro. Se face licitația, vine unul care sublicitează la 40 la sută din valoarea proiectului. Normal, câștigă. I se atribuie lucrările, după care executantul își dă seama că nu poate duce la bun sfârșit lucrarea. Rezultatul? Este exclus din proiect, iar toate procedurile trebuie reluate. Genial, nu?

Altă trăsnaie, despre care v-am mai povestit. Proiectul de reabilitare și modernizare a Spitalului Județean Ilfov a obținut, tot din fonduri europene, 20 de milioane de euro. După prima licitație, în buna tradiție românească, cineva face contestație. La conciliere, nu se cade la pace. A urmat procesul de rigoare, care, cunoscând celeritatea exemplară a Justiției Române, ar putea dura până la Sfântu’ Așteaptă. Așadar, deși lucrările trebuiau să înceapă de câteva luni, ele au fost oprite. Termenele de execuție se scurg și, într-un final, ne vom linge pe bot de bani. Încă o reușită a societății capitaliste multilateral dezvoltate! Avem semnale că nici Master Planul Canal-Apă pentru Ilfov nu se simte prea bine. Există băieți bine intenționați care nu sunt de acord cu această idee și vor să tragă spuza pe turta lor. Nu de alta, da’ de ce să fie unii mai cu moț? De ce să iasă în față? Beeei, unde vă treziți?  Concluzia este următoarea: românilor le lipsește gena solidarității. Toată Europa, îmi spunea cineva, a fost clădită pe acest principiu. La noi, se pare, acesta este o gogoriță, o fantasmagorie. Așadar, aștept cu interes evoluția lucrurilor. Tare mi-e teamă că iarăși vom asista la un fiasco „exemplar”…

Dar lucrurile nu se petrec astfel doar în Ilfov. Județul nostru nu este decât o picătură de apă în oceanul problemelor privitoare la absorbția fondurilor europene, la nivel național. O situație care m-a lăsat cu gura căscată este cea privitoare la pasajul de pe Șoseaua de Centură, de la Chitila. Aici, de ani buni, nu s-a construit o bretea de acces din orașul amintit pe această șosea. Motivul, după cum am aflat, este halucinant. Un funcționar de la Ministerul Transporturilor are un naș. Naș care locuiește în zona unde trebuie construită breteaua. În urma exproprierilor, nașul ar pierde câțiva metri din proprietatea sa și nu-i convine. Drept urmare, „finuța” , de care depinde ca lucrurile să meargă mai departe, pune tălpi respingând documentație după documentație. Mai e ceva de comentat?