Ziua Internaţională a Familiei, 15 mai, nu putea trece neobservată nici anul acesta la Buftea, din motive diverse. Întâi, pentru că Buftea însăşi se mândreşte cu destule cupluri pentru care «familia» a însemnat cu adevărat ceva important. Şi doi, pentru că primarul este un familist convins şi cu lecţia «creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul» bine învăţată.
50 de ani de căsătorie
Ziua internaţională a familiei nu a putut fi marcată, la Buftea, chiar pe 15 mai, însă, reprezentantul autorităţii locale şi-a luat revanşa duminică, 17 mai. În acea zi, la Primărie, au fost invitate cuplurile care au «bifat» 50 de ani de căsătorie. Ocazie cu care le-a fost pregătită surpriza petrecerii «nunţii de aur» pe care, poate, mulţi dintre cei care au rezistat peste timp, nu au avut îndemn, timp sau, de ce nu ?, chiar bani pentru a şi-o organiza. Aşa că, doamnele au primit frumoase buchete de flori, mici şi delicate, ca acelea care se pregătesc pentru cununie, iar domnii au avut grijă de cadouri. Odată depăşită prima etapă a emoţiilor şi a revederii, o fotografie cu primarul Gheorghe Pistol a fost făcută, pentru aducere aminte peste ani.
Felicitările, masa şi dansul…
…obligatorii pentru orice petrecere s-au întâmplat la restaurantul Pheonix din Buftea, unde bucătarul Paul a pregătit pentru invitaţii Primăriei o masă deosebit de gustoasă. Iar sărbătoriţii s-au prins la dans cu voioşie, în cuplu şi apoi în hore alături de primar. Şi aceasta în timp ce într‑un spaţiu, la etaj, echipa lui Gheorghe Pistol ïmprima pe hârtie fotografică fotografiile făcute şi le înrăma pentru a fi oferite în cadrul unei scurte ceremonii. Ce spun sărbătoriţii despre felul în care au rezistat atâţia ani? Că erau altele principiile şi nu se strica o casă ”aşa, cu una – cu două”, că au tras fiecare în parte lăsând de la el, dar că nici nu au dus‑o atât de rău cu partenerul ales încât să-şi dorească despărţirea. Ce părere are primarul Gheorghe Pistol ? «Nu este suficient să trăieşti, ci trebuie să ştii şi pentru ce. Aţi descoperit această taină şi aceasta ne-o dovedeşte lunga dvs. convieţuire. Întâlnirea cu trecutul şi speranţa viitorului reprezintă o altă semnificaţie a acestei zile. Sunteţi generaţia de vârstă dragă mie şi îmi doresc pentru dvs. sănătate şi zile senine, lipsite de griji. Dvs. aţi construit acest oraş şi i-aţi dat viaţă şi tot dvs. ne-aţi învăţat virtutea de a lupta pentru bine şi adevăr. Din inimă, vă spunem la mulţi ani, ştim că aţi făcut un efort deosebit să ajungeţi la această întâlnire. Vă mulţumim pentru prezenţă, voi fi alături de generaţia dvs. şi vă asigur că îi voi face pe toţi să înţeleagă că rămâneţi generaţia noastră de aur.»
Diplome şi cuvinte emoţionante
Momentul înmânării diplomelor şi a fotografiilor a fost, de asemenea, unul emoţionant, pentru că majoritatea celor care au ridicat aceste simboluri ale sărbătorii au ţinut să spună câteva cuvinte, uneori printre lacrimile bucuriei. Iar «Să vă dea Dumnezeu sănătate, domnule primar!» a fost una dintre urările cel mai des rostite. Am petrecut alături de cuplurile atât de longevive câteva ore încântătoare şi exemplare prin atitudinea faţă de o sărbătoare şi faţă de noţiunea de familie. Traiul în comun, petrecut timp de 50 de ani şi peste, se vede în priviri, în felul în care cuplurile se armonizează şi schimbă dreptul cu stângul la dans. La unison. Şi a mai fost un timp frumos, pentru că tenta oficială, rigidă, de regulă, nu a fost prezentă. Nu prea era primarul «la lucru», ci parcă era nepotul care şi-a reîntâlnit familia. Şi ne-am bucurat împreună şi am învăţat, încă o dată, despre „Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19, 6).
